Dr. Gianina Măria- Cristina Picioruş

>

(Stadia despre

Viata Sfântului Macarie Romanul

Teologie pentru azi
Bucureşti

y

2014

Studiu despre Viaţa Sfântului Macarie
Romanul

Pe 23 octombrie se face pomenirea unui Sfânt
Părinte puţin cunoscut de către public, Sfântul
Cuvios Macarie Romanul. Viata lui a fost eliminată

y

sau ciuntită în sinaxare si în Minei, din cauza unor

y '

presupuneri legate de veridicitatea ei.

De aceea vrem să v-o prezentăm, în redactarea
Sfântului Dosoftei, şi să formulăm apoi observaţiile
noastre în legătură ea.

într-aceastaş[ i] dzî
pomenirea
Preacuviosului Părintele nostru Macarie
Râmleanul 1

[23 octombrie]

Trei părinţ[i] svinţ[i] bătrâni Serghie şi Righin şi
Theofil, de la Mănăstirea lui s[ve]tâi Asclipiie, ce-i în
Mesopotamiia, adecâ ţara între apele Tigrul şi
Efratul, să vorovirâ în bunâ voroavâ să îmbie, să
cutriiere pământul. Şi-ncepând calea, mearserâ de
cutriierarâ locuri de-nchinăciuni. Şi mearserâ şi pre
la puţul cel de apâ, ce-au îndereptat pre vlăhovnici
[cei 3 Magi] din Persida spre închinăciunea Domnu-
lui Hristos. Si la Vithleem, în tara Palestinii, unde

y 7 y 7

îngerii au cântat: „Slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună-
voire" [în slavonă în original].

1 Cf. [Sfântul] Dosoftei, Viaţa şi petreacerea Svinţilor (Iaşi, 1682-
1686), B.A.R., CRV 73, f. 7 6 v -82 r .

3

[începe relatarea celor trei Sfinţi Părinţi:]

Şi mearsăm vârtejind la muntele Eleonului, de
unde S-au înălţat Domnul Hristos. Si iarăs[i]
mearsăm în Ierusalim, feacem 20 de dzâle cutriie-
rând Locurile Svinte şi Mănăstirile, luând rugâ şi
blagoslovenie şi slăvind pre Dumnădzău întru toate
şi ne-nsămnăm cu Svânta Cruce, ca ceea [aceia] ce n-
om avea a mai vedea lumea.

Şi, ieşind, mearsâm 25 de dzâle, trecum Tigrul
la Persiia, venim la poiana unde au giunghiat Svetâi
Mercurie pre Iulian Prestâpnic [Apostatul]. Şi-ntrăm
in tara.

y

Mearsăm în oraşul Ctisifon, la mormântul
Svinţilor Trei Otroci [Tineri:] Ananiia, Azariia şi
Misail, departe de Vavilon.

Şi-nchinându-ne Svinţilor, slăvim pre Dumnă-
dzău ce ne-au spodobit [învrednicit] a ne-nchina
sfiinţilor sale [lor], mâncăm şi băum de ne săturăm,
multămind lui Dumnădzău, si, esind din Ctisifon,

y ' y ' y 7

mearsâm 24 de dzâle, pănâ la părţâle Indiei.

Şi aflăm o căscioară, de cătră apusul cetăţâi, şi,
eşind oamenii Indiei, ne goniră dintr-acea casâ. Că
nu şed cu oraşe, ce răşchiraţ[i] [împrăştiaţi]. Şi,
iarăş[i], întrăm într-altâ casâ fără om, şi [ră] masăm 2
dzâle, şi adicâ [iată] venirâ omul cu femeaea-şi, [şi]
în cap, în loc de cununi, purta sâgeţ[i]* (*ţăpuş[if)
ascuţâte. Şi să spăriarâ, gândind că sântem iscoade,
si mearsărâ de-si chemară sotâi [tovarăşii], si venirâ

y y >L y y

vro 40 de oameni. Şi cercând [căutând] prin casâ, ne-
aflarâ la rugâ, şi pusărâ foc casii, [iar] noi deadem
afarâ cu multâ fricâ, şi ne-nţălegându-le limbii să
răspundem, ne-nchisărâ într-o casâ strâmtă, dzeace
dzâle nemâncati.

y

2 Cuvânt scris marginal.

Iară noi făceam rugâ dzua şi noaptea, cântând
şi slăvind pre Dumnădzău, de-aciia veniră cu mulţâi
şi aflându-ne îngenuncheaţ[i] la rugâ, ne luarâ şi ne
petrecurâ cu prăjini pănâ ne scoaseră din ţarâ.

Şi eram nemâncaţi 70 de dzâle, cum Dumnă-
dzău stie. Si-nsămnându-ne cu numele Tatălui si a

y y y

Fiiului şi a Svântului Duh, ne-am apucat de cale. Şi
mearsăm multe dzâle spre răsărite. Şi sosâm, în
[după] 40 de dzâle, la loc cu pomăt frumos şi rodit şi
dulce la mâncat, preste samă de mult. Şi mulţămind
lui Dumnădzău şi Domnul nostru Iisus Hristos,
mâncăm de ne săturăm de ceale poame.

Şi, de-acolo, mearsăm în ţara căpcânilor, şi
nemicâ rău nu ne feacerâ, numai ce ne căuta. Pre-
alocurea era cu mueri şi cu copii, lăcuia pre supt
pietri, ca herile în viedzunii* (* cuiburi) [ca fiarele în
vizuini].

Şi iarăş[i], luând drumul spre răsărit, 100 de
dzâle şi mai bine, sosâm în ţara piticilor, [încât]
nemicâ altâ nu vedeam, [decât] numai pitici. Şi
fugirâ de noi, deaca ne vădzurâ. Iară noi proslăvim
pre Dumnădzău, că ne-au izbăvit de dânşii.

Si, deaca esim din tara moimelor, venim la
munte nalt, unde nice soarele nu luciia, nice copaci
era, nice verdeaţă. Numai gângănii veninate, şi
glasuri de şuioratul lor, şi scârşcări de dinţii lor, de
aspide, şi de bălauri şi ehidne răspundzându-şi, şi
dzâmbri, şi vasiliscuri, şi alte heri [fiare] neştiute, şi
onochetavri, şi inorogi, şi leoparduri. Şi slăvim pre
Dumnădzău că ne izbăveaşte de gurile lor, şi ne-
ntăreaste la cale.

y

4 dzâle audzând şueretul zmeilor, ne-am
astupat urechile, că nu puteam răbda şueretele lor.
Şi, trecând muntele, sosâm la râpâ mare şi adâncâ,
unde nice urmâ de om era, nice fire de om îmblasâ

pre-acolea. Şi, zăbăvind 7 dzâle, [stam] cugetând
cum vom face.

Şi ne rugăm lui Dumnădzău să ne scoată de
acea râpă. Şi adecă [iată] o ciută veni împotriva [în
faţa] noastră, şi mugi de departe naintea noastră. Şi
luându-ne pre urma ei, sosâm la alte răpi şi
primejdii. Şi, surupându-ne, abiia cu nevoie putum
de ne pogorâm la şes. Şi era ciredzi de cerbi şi ciute,
şi trecum acel şes prin ciredzi de ciute şi de pili
[ţapi], fără nevoie.

Şi, neaflând drum, rugând [pe] Dumnădzău,
mearsem 70 şi mai bine de dzâle, şi sosâm la un loc
şes, plin de pomât cu roadă. Şi lumină nu să mai
vedea acolo, numai negură întunecată. Şi, şedzând
puţântel, plânsăm şi ne tânguim, că ni s-au închis
calea si lumina.

y

Şi, plângând acolo 7 dzâle, adecă [iată] o
porumbiţă, zburând stătu la loc [î]nalt, şi purceasă
[î]nainte-ne, noi mulţămind lui Dumnădzău,
mearsăm după dânsâ.

Şi sosâm la un znamăn [monument], stlăp
[stâlp] de piatră cu cămară, şi scriia în ţărcălam:
„Acest stlăp, au rădicat Alexandru, înpăratul
machedonilor, când au gonit pre Darie Persul. Cine
va vrea să să-nderepteadze de-aciecea, să ia na [la]
stânga dincătro vin apele. Şi cine va-mbla, să ia
sunetele apelor, şi va eşi la lumină. Că na direapta
sânt munţ[i] şi râpi, şi iazere mare pline de şerpi".

Deaca citim stlăpul lui Alexandru, dobândim la
suflet. Şi lăudând [pe] Dumnădzău, tutinderea ce ne
izbăveaşte, purceasăm luând na stânga.

Şi deaca mearsăm 40 de dzâle, ne tâlneaşte
putoare grea şi iute. Şi leşinam de putoare, şi ne
rugam lui Dumnădzău să ne ia sufletele. Şi eram în
multă voia rea. Şi veniia hreamăt mare, ca de

6

nechedzături de cai mulţ[i]. Şi, deaca curmăm din
cale, vădzum nainte-ne iazer mare. Si multâme de
munciţ[i], cât nu să vedea apa de dânşii. Şi adecâ
boacete şi vaete şi plânsuri cu ţâpete multe. Ca de
mulţâme de oameni din iazer. Şi audzâm glas din
ceriu dzâcând: „Acesta-i locul cel de osândâ. Şi
aceştia-s carii să lepădarâ de Hristos". Şi cu fricâ
mare trecum de acel iazer de osândâ.

Şi, de-acolo, în câteva dzâle, sosâm unde era doi
munţi nalţi. Si-ntre dânşii căutăm de vădzum un

y y y y

uriiaş foarte mare, legat cu 8 lanţuje de aramâ preste
trup, cu 4 na direapta şi cu 4 na stânga. Şi foc mult
supt dânsul de-1 ardea, şi ţâpetele i să audzâia 30 de
mile. Şi deaca ne vădzu acel om mare începu a să
boci, şi să-nchinâ cu capul la pământ. Şi era trupul
lui pârjolit, de nu să vedea niceun păr pre trupul lui.
Iară noi, de fricâ, ne-am acoperit obrazele, pănă-1
trecum, şi-mblând 5 dzâle tot îl audzâiam.

Şi sosâm la strămninâ* (*râpâ), cu dâlboanâ
adâncâ şi mare. Şi, de margine, era o muiare
despletită, mare. Şi un bălaur înpleticit, colăcit de la
picioare pănă la capul ei, preste trup, şi, când vrea să
grăiască, o loviia preste gurâ şarpele, şi părul ei era
pănă-n pământ.

Şi alte glasuri nepovestite eşiia din acea groapâ
de gloate multe, dzâcând: „Fie-Ţ[i] milâ de noi, Fiiul
lui Dumnădzău". Iară noi, de fricâ multă, dzisăm:
„Doamne, frăşeaşte-ne [sfârşeşte-ne] aicea, că ochii
noştri vădzurâ streine şi preaminunate taine, şi
osânde mari [, încă fiind noi] pre pământ".

Şi, de-acolo eşind, vădzum [...] şi era ca nişte
vrăbii cu-ntunearecele [cu miile]. Şi graiul lor
omenesc striga: „Iartă-ne, Doamne, iartă-ne, Dum-
nădzău[le], că sintem mai greşiţ[i] decât toatâ lumea
naintea ta".

Iară noi feacem rugă la Dumnădzău, şi dzâsăm:
„Doamne, spune-ne ce sânt aceaste taine gro[a]znice
a Tale, că ne ia fricâ vădzându-le". Şi, crepând
naintea lor pământul, eşi glas: „Nu vi-i dat să ştiţi de-
aceaste. Ce păzâţî-vâ nainte".

Şi, trecând locul cu fricâ, sosâm la câmpie
straşnică si slăvită. Si adecâ 4 bărbaţi sta acolea, cu

y y y t y *

chip slăvit şi nepovestit, şi, naintea lor, darde [suliţe]
ascutâte de luciia. Si foc mare, fără samâ, si smoală,
şi iarbâ pucioasă, zmei şi ehidne şi chelei [cai negri] .
Şi acei 4 bărbaţ[i] avea în capete cununi de aur cu
mărgăritari, ţâind a mânâ toiage de aur. Şi, deacă-i
vădzum, cădzum la pământ şi ne rugăm: „Miluiţi-ne,
bărbaţi cereşti! Si să nu să atingă de noi dărdzâle

y y y O

[suliţele] acealea şi focul".

Şi răspunsărâ acei bărbaţi svinţi: „Sculaţi cu
pace, de vă păzâţi calea ce v-au arătat Dumnădzău,
fără fricâ! Că n-au putere asupra voastră, că acestea
le păzâm noi pănâ la dzua Giudeţului, când va veni
Despuitoriul [Stăpânul] Dumnădzău".

Şi, auzind aceastea de la svinţii bărbaţi [îngeri],
luâm îndrăznire. Şi mearsâm 40 de dzâle, îmblând
nemâncaţi, fără numai apâ.

Şi, fără veaste, ne veni glas de cântători a gloate
multe, şi miros de tămâi nepovestite, şi mirosâm
miros de mir scump. Şi, din glasul cântecelor, ş-a
tămâilor, adormim. Si-n somn ni să-ndulcirâ

y y

budzele, ni să-ndulciră ca de stride [miere].

Şi, deşteptându-ne, vădzum besearicâ mare de
cristal, şi în mijlocul ei, [era ceva] ca-n chip de
jrătvănic [jertfelnic/ altar]. Şi eşiia fântână [izvor] ca
laptele din jrătvănic. Cât dzâceam că şi-i lapte. Şi
bărbaţi straşnici şi minunaţi sta pregiur apa aceaea,
cântând cântări îngereşti.

8

Si deacă-i vădzum, ne-am înfricoşat si stam
uimiţ[i], izumiţi. Iară un svânt bărbat frumos, de-
aceia ce sta pregiur apa aceiia fântâni [în preajma
apei acelui izvor], ne socoti [ne luă în seamă] şi
dzâsâ: „Aceasta-i fântâna de fărâ moarte cruţatâ
direpţâlor [izvorul nemuririi păstrat Drepţilor]". Iară
noi ne-nchinăm la pământ, slăvind pre Dumnădzău.
Şi pre acel svânt bărbat şi pre toţi svinţii aceia.

Si cu multâ fricâ si bucurie, sosâm la alt loc,
nice leac gustaţi 3 , cum Dumnădzău ştie. Ce budzele
noastre, de dulceaţa aburilor acelora, trei dzâle să
lipiia ca de stride.

Şi iarăş[i] venim la un loc cu părău mare, şi
băum de ne săturăm, slăvind pre Dumnădzău. Şi era-
n amiadzădz[i], pripăc, şi şedzum lăngă pârău
sfătuind ce vom face, şi din pârău eşiia luminâ de
strălumina. Şi socotim în patru părţile lumii, şi nu
sufla vânturile de la noi. Şi-ntr-alt chip sufla
vânturile acealea. Şi unghiul despre apus era vearde,
a ceriului, ca prăjii. Iară a răsăritului ca trestiia. Iară
miadzănoaptea ca sângele curat. Iară amiadzădzul
alb ca omătul.

Si stealele ceriului era mai străluminate, si
soarele mai herbinte, cu 7 părţi. Şi copacii preste
măsurâ de mare. Şi mai deş[i] şi mai rodiţ[i] şi
munţâi aceia mai nalţ[i] decât pre la noi şi mai faeş[i]
[frumoşi]. Şi pământul acela luminat ca focul şi
cumu-i laptele, şi pasările pre fealiu careaş în
cântecul ei. Si eram mai mult de 100 de dzâle

y

nemâncati cum Dumnădzău stie.

y y

Şi fără veaste venirâ la noi gloate, fără samâ de
mulţi bărbaţi, şi femei şi copii, [dintre care] cei mai
mari era de un cot. Alalţi şi mai scundz[i]. Şi ne-am
spărit de dânşii, deacă-I vădzum, să nu ne cumva

3 Fără să fi mâncat nimic.

9

mănânce. Şi gândiiam cum vom face. Şi zâsâ fratele
Serghie: „Dăi fraţilor, să ne zborâm [zbârlim] părul,
să ne facem ciuhoşi [ciufuliţi/ cu părul vâlvoi] şi să
alergăm asupră-le. Sau ni-or mânca, sau or fugi". Şi
feacem aşea, şi purceaserâ fuga scrăşcând [scrâşnind]
cu dinţii asupră-ne, şi trăsnind, şi apucându-şi
cuconii. (Acestea au războiu cu cucoarăle.)

Şi trecând părăul, mearsăm unde lăcuea
[locuiau] ei. Şi aflăm acolo un fealiu de buruiană*
(*legumâ) ca laptele şi ca stridea de dulce. De un cot
era [creştea] deasupra pământului şi mâncăm de ne
săturăm de dânsâ, si ni s-au schimbat fata, si
vârtutea ni s-au adaos [am căpătat putere] . Şi slăvim
pre Dumnădzău ce ne hrăneaşte şi ne-nderepteadzâ
pururea la toate.

Şi iarăş purceasăm pre cale nainte. Şi mearsăm
opt dzâle neştiind calea. Şi ţâindu-ne de acea cale
ne-mblată, multe dzâle, aflăm peştera lui Svetii
Macarie, luându-ne pre o cărăruşe.

Şi era peştera aceaea ca o besearicâ svântâ [ca o
biserică sfântă] grijitâ şi podobitâ. Atunce, rugându-
ne şi făcându-ne svânta cruce, ne bucurăm, şi,
intrând înnontru, pre nimerea n-aflăm. Şi dzâsăm
între noi: „această căscioară a fire de om iaste. Ce să
aşteptăm pănă în sarâ, să vedem".

Şi-ngăduind puţântel, adecâ miros de mir foarte
minunat să feace în peşteră, şi ne veniia la nări. Şi
luând aminte spre răsărit, de la peşteră vădzum
închipuiturâ de podoabă de bărbat gro[a]znic. Cu
nemică altâ îmbrăcat, fără numai cu peri albi [cu
părul său alb] .

Că veniia adevăr fericitul Macarie si-i crescusâ
părul capului de a[n]i mulţ[i] şi-i acoperiia tot
trupul. Şi venind Svântul [Sfântul] la peşteră spre
noi, ne aulmâ [ne simţi] de departe. Şi cădzu la

10

pământ [şi] începu a ne giura şi a dzâce: „De
sânteţ[i] de la Dumnădzău, mi vă arătaţ[i]. Iară de
sânteţ[i] de la Satan, vă duceţ[i] de la mine, de la un
smerit şi păcătos".

Iară noi strigăm şi dzâsăm: „Blagoloveaşte-ne,
Sfântul lui Dumnădzău, că sântem şerbi [robi] a lui
Dumnădzău, şi ne-am lepădat de Satan şi noi".
Atunce veni cătră noi, şi-ntindzând mânule spre ceri,
să rugâ la Dumnădzău, şi ne blagoslovi. Şi desfăcând
părul de pre obraz, voroviia cu noi. Şi-i era părul alb
ca omătul, [încât] ni să punea pre ochi ceaţâ de albiia
lor [de albimea/ albiciunea perilor] .

Si vădzum fata lui. Si de multe bătrâneate nu i

y y y y

să vedea ochii, că-i era slobodzâte sufruncealele*
(*sprănceanele) preste ochi. Iară unghile la mâni şi la
picioare căte de un cot era. Iar musteaţa, acope-
rindu-i gura, pogorâia de să [a] mesteca cu barba, şi-
mpreunâ-i agiungea pănă la picioare, şi când grăia ti-
părea că grăeaşte de-afund. Şi-i era piealea ca de
tăstul de broascâ. Si ne-ntreba de unde sântem. Si

y y y

„[de] ce-aţ[i] venit la mine?". Şi-i spusăm toate
[în]tămplările noastre, şi cum ni-i voea să agiungem
unde odihneaşte Ceriul.

Şi ne răspunsă: „Fiii miei, nu poate neştine
muricios [muritor] şi-mbrăcat cu trup să între mai
înnontru sau să socotească minunile lui Dumnădzău
şi putearea [Lui]. Că eu, păcătosul, mult m-am silit
şi-am pus poarâ [străduinţă] să o fac aceasta.

Şi preste noapte [, în vis sau în vedenie, în
descoperire dumnezeiască,] mi-au spusu-mi Dumnă-
dzău dzâcând: „Nu te băga a ispiti pre Dvoreţul
[Ziditorul] tău. Că ni-i [nu vei] putea a mai treace
înainte de la acesta loc". Iară eu dzâş [zisei]: „Că ce
[de ce], Doamne?", şi-mi dzâsâ: „20 de mile de-acicea
iaste păreate de her [fier], mai înnontru alt păreate

de-aramâ (şi din nontrul aceluia iaste Raiul, spre
răsărit, unde odihneaste Ceriul, si din afarâ de Rai au

7 y 7 y

tocmit Dumnădzău heruvimii, si sabiia cea de foc ce

7 y

să-mvrăteaşte [se învârteşte], [ca] să păzascâ lemnul
[pomul] vieţii.

Şi sânt acolo orecarii [îngeri, care] de la
picioare pănă la buric şi la piept [au conformaţia] ca
de leu. Capul de zmău. Mânui de cristal. Şi săbiile de
foc ţâind a mânâ păzăsc zidiurile, să nu-ndrăzneascâ
nime a treace mai înnontru, pentr-aceale de-acolo
puteri gro[a]znice [înfricoşătoare]". (Şi îngerii cei
vârtucioş[i] den afarâ de Ceriu stau.) Şi deaca am
audzât aceastea de la înger, n-am cutedzat a intra
mai înnontru".

Iară noi deacâ audzâm aceastea de [la] Svântul
Macarie, ne-am fricoşat cu fricâ mare. Şi pre Svântul
Macarie măriiam, şi cădzând la pământ am slăvit pre
Dumnădzău. Că ne-au spus aceaste toate minuni a
lui Dumnădzău.

Şi era amu sarâ. Şi ne dzâsâ: „Fiii miei, staţ[i]
înlături [înlături/ de-o parte] puţânel, că am 2 cuconi
aicea, şi vin din sarâ în sarâ, şi mă tem, văzându-vâ
streini, să nu vâ vatăme".

Iară noi gândiiam că-s oameni. Şi cum ne
deadem înlături, adecâ 2 lei groznici venirâ reapede
din pustie, şi cădzurâ la picioarele lui, rugind de i să-
nchinarâ. Iară noi, de fricâ, cădzum gios. Şi puindu-
ş[i] mânule preste dânşii, le dzâsâ: „Cuconaşii miei
cei buni, de la firea oamenilor venirâ neştini [unii] la
noi, şi să nu le faceţ[i] strâmbătate, că sânt şerbii lui
Dumnădzău".

Şi ne chemâ Svântul Macarie: „Veniţ[i], fraţâlor,
la noi, nu vă teamereţ[i] . Şi vom face vecerniia".

Şi mearsăm la svânţia sa, şi cursărâ [veniră] leii
de ne-ntâmpinarâ, lingându-ne pre la picioare şi pre

12

cap. Şi, ca nişte oameni cuvântăreţ[i] genunchind
picioarele, ni să-nchinarâ. Iară noi proslăvim pre
Dumnădzău ce i-au îmblândzât spre noi. Şi feacem
vecerniia. Şi şedzum toatâ noaptea, şi a doa dzî
dzâsăm Svântului Macarie: „Spune-ne, cinstite părin-
te, cum ai venit aicea". Şi ne dzâsâ:

„Fraţâlor, plecaţ[i] audzul de-ascultaţ[i], în
cuvintele rostului mieu, să-nţăleageţ[i] de[spre]
rândul mieu [rânduiala mea], cum am venit aicea.

Eu, smeritul, am fost ficior unui Ioan singlitic
din Râm [Roma]. Şi mă însurarâ fără voea mea. Şi,
nuntiind, cănd fu sara de mă-nchisărâ la-mpreu-
năciune cu mireasa, nunta giucând, eu mă feciu că
mi-i pre-afarâ, şi eşiiu de m-am ascuns la o femeae
săracâ si misea, de-am sedzut ascuns 7 dzâle.

y y 7 y I

Dumnădzău să o pomenească. Şi-m[i] aducea
veştile* (* răspunsurile) pănă-n 7 dzâle. Iară dzâlele
nuntii meale feacerâ bocindu-le si căutându-mâ si

y y y

nu mâ aflarâ.

Iar eu, deacâ trecură aceale 7 dzâle, m-am
sculat noaptea slăvind şi mulţămind lui Dumnădzău
si acelii mu[i]eri sărace. S-am esit la drumul cel
mare.

Iar iubitoriul de om şi milostiv[ul] Dumnădzău,
ce va [vrea] pre toţ[i] să să spăsascâ [să se
mântuiască], au trimis pre Rafail, îngerul Său, în
chip de moşneag, şi aflându-1 şedzând lăngâ drum, i-
am dzâs: „Unde mergi, părinte?". Şi-m[i] dzâsâ:
„Unde ţi-i gândul tău, acolo mă duc şi eu". Iară eu
dzâş: „Dumneata, părinte, îndereaptă-mâ la cale de
viaţâ". Ş[i]-am purces a mearge după dânsul. Şi luând
poruncă la oraşe am avut de saţiu.

Si călcând drumul si calea toatâ, să nu dzâc mai
mult, în trei a[n]i am sosât aicea. Şi pănâ nu
sosâsăm, sedzum de dormim. Si când m-am

13

deşteptat, nu l-am vădzut ce să feace. Şi-ncepuiu a
plânge şi a mă voera, şi îndată mi s-arătă şi-m[i]
dzâsâ: „Eu sânt Rafail Arhanghelul, carele te-am adus
într-acoace, în chip de moşneag bătrân. Ce să-ţ[i]
laş[i] toatâ voea cea rea [şi] să nu te temi, ce să
slăveşt[i] pre Dumnădzău că te-au adus aicea. Iată c-
ai trecut de la-ntunearec [la lumină] ş[i]-ai vădzut
minunatele lui Dumnădzău, şi osânda păcătoşilor. Şi
fântâna cea fără moarte".

Şi dzâcând aceastea, îngerul Domnului, Rafail,
fi nevădzut şi-ndatâ purces a mearge. Şi mă tlăni
asânâ [mă întâlni asină] sălbatică păscând. Şi o
giuraiu de dzâş: „Ai, pre Dumnădzău ce te-au zidit,
arată-mi locaş omenesc". Si-ndatâ stătu de mă

y y

apropiiaiu, şi mergea naintea mea, şi m-au dus 2
dzâle. Şi tlănim [întâlnim] un cerb mare. Şi să-
ntoarsâ asâna sălbatecă. Şi mă dusâ cerbul 3 dzâle.
Si iarăs ne tlăni un bălaur si cerbul să-ntoarsâ,

y y y 7

iară eu, de fricâ, începuiu a giura pre bălaur să nu-
ni [i] facâ nevoe şi sculându-sâ bălaurul pre coadâ ş-
au deschis gura şi grăi ca omul dzâcând:

„Bine-ai venit, şerbul lui Dumnădzău Macarie,
că sânt 12 a[n]i de când te-aşteaptâ muntele acesta.
Şi iacă, ţ[i]-am gătat şi casâ de lăcuit, poruncit[ă] de
Rafail Arhanghelul. Şi-ncâ şi chipul tău mi-au
zugrăvit, şi graiul, şi iatâ că te văzuiu astăz[i]. Că
sânt 8 dzâle de când te-aştept, de n-am mărs nice la
mâncat nice la băut. Si astă sarâ văzuiu un sedzătoiu

y y

pre nuor luminat şi-m[i] veni glas, dzâcând: Scoală,
Anail, de privitedzâ pre şerbul lui Dumnădzău
Macarie. Şi acum ia-mblă [ia umblă] de-ţ[i] vedz[i]
locul". Şi mă dusâ pănâ la uşa aceştii peştere.

Si deac-am întrat înnontru, am aflat o leitâ
[leoaică] moartâ şi puii amândoi scâncind, neavând
ce suge. Ş[i]-am luat de i-am hrănit cu mugur, ca

cuconii miei prisne [adevăraţi]. Iară pre maica lor am
îngropat afarâ în pământ".

Şi audzând aceasta, slăvim pre Dumnădzău. Şi
încâ noi vorovind, adecâ [iată] corbul veni de să pusâ
în mijlocul nostru cu o pâine şi giumătate în gurâ.
Pusâ nainte-ne si să dusâ. Si ne dzâsâ bătrânul:

y y

„Cunoscut-am că nu ne-au părăsât Dumnădzău, ce
încâ ne-au trimis şi hranâ. Şi voaâ [vouă] şi mie, de-
ndulcit. Că, iatâ că mulţi a[n]i pănă astădz[i], de
când luâm hranâ de la aceastâ pasăre, în toate dzâle,
giumătate de pâine. Iară astădz[i] luâm de la dânsâ
pâine de noi de toţ[i]. Deci să mâncăm întăi, de-aciia
[după aceea] voi spune şi de păcatele meale".

Şi deaca mâncăm şi feacem blagodarenie
[mulţumire], începu a dzâce cătră noi:

„Deacă-mplui aicea 12 a[n]i, eşiiu na 7 ceas şi
şedzuiu cu ceşti ţânci [pui], [şi] adecâ [iată] Satan
începu a mă ispiti* (*să-ş[i] facă pururea tot omul
svânta cruce).

Căutaiu, vădzuiu un nemet eţ [văl] de păiorâ
[mătase] scump, feme[i]esc dzăcând gios înnainte-
mi. Iar eu, un ticăit, m-am uimit şi nu mi-am făcut
cruce, şi l-am luat de l-am băgat înnontru [în
peşteră]. Ş[i]-am cugetat ce poate hi, de unde s-au
luat acesta lucru preaceastea locuri. Şi când fu a doa
dzî, eşind, iarăş[i] aflaiu o cizmâ frumoasă femeiascâ.
O luai şi o duş [dusei] la [lângă] nemeteţ, şi iarăş[i],
ca şi-ntăi, m-am uimit de nu-m[i] feci [făcui] svânta
cruce. Iară când fu a treia dzî, la dzuâ demineaţâ,
eşiiu să mă-nchin lui Dumnădzău. Şi iarăş[i] nu-m[i]
feci svânta cruce pre obraz, ca să fiu feritu-mâ de
farăleagea şi păcatul mieu, şi iarăş[i] văzuiu
urdzâtura vrăjmaşului.

Adecâ o nevastă şedea deasupra unii pietri
îmbrăcată cu hainâ de aur foarte scumpâ, nepreţuită.

15

Si de frămseatea ei nu era satâu. Si dzâsu [zisei] cătră

y y y y y *- J

dânsâ: „Dincătro te-ai luat de-ai nemerit aicea?". Iară
ea plângea cu jeale, cât mă feace de plâns [plânsei] şi
eu de milă-i. Şi răspundzându-m[i] cu ovilite
boacete, îmi dzâsâ: „Eu, mişel de ea, mă răspundzu
nevasta lui Macarie, fatâ de singlitic rămlean, că mă
logodiră părinţii după dânsul cu sâla, fără voea mea,
netrebuindu-mi a mă mărita. Şi, scăpând eu de la
gioc şi de la patul cel de nuntâ, am fugit luând
drumul cel mare. Şi necunoscând drumul, am luat
munţâi şi pustiile în cap şi iatâ c-am nemerit aicea
nestiind unde mă duc".

y

Iară eu, un ticăit [nenorocit/ ticălos], tot încâ
fiind uimit, o credeam ce grăiaşte. Iară ea, cu
meşterşug măguliia bietul mieu suflet, şi eu nu
pricepea[m], îngreuiat de păcatele meale, şi o luaiu
de mânâ de o aduşu [adusei] într-aceastâ peşterâ. Şi
jeluindu-o de foame, îi dediu [dădui] să mănânce de-
acest mugur, să nu moarâ, iară lacrămile ei nu să mai
opriia.

Şi-m[i] era sufletul ovilit pentru dânsâ. Şi eram
uitat, nefăcutu-mi cruce. Şi când fu sara, îm[i] feciu
ruga uitit, şi cu urât feciu slujba lui Hristos de
vecernie. Si m-am culcat la odihnâ. Si eu, un ticăit,
deac-am adormit, iară ea îndatâ veni lăngă mine şi,
deşchizându-mi leanca [cămaşa/ haina veche], ş[i]-
au băgat mâna şi mi-au pipăit tot trupul. Şi eram în
somnul mieu cu totul îngreuiat. Iară eu, un ticăit, ce
nu mai po[f] tiseasem nice urmâ de păcat trupăsc,
m-am uimit cu gândul, mi-am îndrăgit de dânsâ şi o
luaiu să mă culc cu dânsâ, şi amu, cumu-ş[i] sosâiu
într-îns păcat, îndatâ fu nevădzutâ de la mine. Şi m-
am aflat eu, un ticăit, dzăcând cu faţa-n gios, pre
pământ, ca de somn greu.

i6

Si deaca m-am trezit din înşelăciunea lui Satan,
mi-am venit la fire. Şi mi-am socotitu-mi greşala,
s[i]-am aflat că-i multâ si fără de samâ foarte. Si

y L J y y

eşind din chilie, am plâns cu amar. Şi leii [a]ceştia nu
mi-au venit 8 dzâle la mânâ, şi nu-m[i] asculta,
cunoscând păcatul mieu.

Iară eu, un ticăit, prăvind leii de departe, mă
rugam lui Dumnădzău să mă iarte de-aceastâ
greşalâ. Iară Iubitoriul de om Dumnădzău n-au
trecut ruga mea, ce mi-au trimisu-mi leii. Ş[i]-am
socotit să mă mut aiurea, într-altâ parte, să nu mâ
cumva înşel iară, şi voi fi lepădat de la faţa
Domnului. Şi m-am sculat de-am eşit de la peştera
aceasta. Şi deac-am călcat cale de 2 dzâle, îm[i]
astătu înainte îngerul Domnului, dzâcând: „Unde te
duci, Macarie?". Şi-i dzâşu: „Ducu-mâ de fug de faţa
păcatelor meale". Şi-mi dzâsâ îngerul: „O ispitâ nu
putuş[i] să suferi. întoarnă la chilie-ţ[i]!". Şi-i dzâşu:
„Cine eşti tu, Doamne?". Şi dzâsâ: „Eu sânt Rafail, ce
ţ[i]-am îndereptat calea într-acoace". Şi deaca-m[i]
dzâsâ aşea, fu nevădzut de la mine.

Şi-ntorcându-mâ la chiliia ceasta, am
genunchiat naintea lui Dumnădzău 40 de dzâle şi 40
de nopţ[i] nemâncat. Şi deaca m-am sculat, vădzuiu
peştera aceasta având lumini în 4 unghiurile casii. Şi
un bărbat în porfîrâ* (*urşinic [catifea]) îmbrăcat. Şi
cununâ de aur în capul lui, cu pietri scumpe. Şi cânta
cântec preaslăvit şi ceresc. Şi glasul lui, ca de nărod
[norod/ popor] mare cântând. Şi deaca obărşi
cântecul, să feace mirosealâ straşnică. Si-ndatâ să

7 y y

feace nevădzut acela ce s-au vădzut. Şi-ndatâ iarăş[i]
întrâ [intră] nuor de foc în peşteră, şi culeasă acea
lumină nepovestită din casâ. Şi suindu-sâ nuorul, să
feacerâ tunete, fulgere şi cutremuri, şi copacii şi
munţâi şi pietrile şi pasările ceriului zbiera cu glasuri

17

mare dzâcând: anoc anoc anoc eic Kupie. Adecâ: crh
ctti ctti 6ch rîT. Ce să dzâce rumâneaşte: „Svânt,
Svânt, Svânt eşti, Doamne!". Şi m-am spăriiat eu,
feţii miei. Ş[i]-am fost mut 70 de dzâle. Şi leii aceştia
era trântiţ[i]* (*oborăţ[i]) la pământ.

Ş[i]-am cunoscut, feţii miei, c-au fost Domnul
Iisus Hristos, cu miorii şi cu foc intrat în peştera
aceasta. Si l-au svintitu-1 [a sfintit-ol. Si de-atunci,
fiii miei, m-am rugat să moriu mai bine decât să fiu
viu. Ş[i]-am cunoscut că-i omul o nemicâ. Şi m-am
spăriat mirând şi nepricepându-mâ cum m-am
spodobit [învrednicit] a vedea minuni ca aceastea. Şi
de-atuncea-s 70 de a[n]i şi mai bine odoacâ [încă]. Şi
eram atunce de 48 de a[n]i.

Iatâ, aceastea-s, cari-aţ[i] audzât, fraţâlor. Şi v-
am spus ce-am lucrat pre lume. Să mă ertaţ[i] pentru
Dumnădzău. Şi di-ţ[i] putea şi voi suferi ca aceastea,
rămâneţ[i] aicea. Iară de nu, Dumnădzău să vă-
nderepteadze dincătro aţ[i] vinit".

Iară noi, neşte păcătos [i], deacă audzâm unele
ca aceastea, slăvim pre Dumnădzău. Şi adică sosârâ
leii amândoi din pustie. Şi puindu-ş[i] Sfântul
mânule preste înşii, i-au blagoslovit, şi cădzurâ de
să-nchinarâ Svântului Macarie. Si dzâsâ cătră noi
Svântul Macarie: „Puneţ[i] mânule şi voi în capetele
[lor]!". Iar noi cu fricâ multâ feacem ascultare. Şi-i
dzâsăm: „Dă-ne blagoslovenie, cinstite părinte, să ne
ducem în lume, să povestim de tine şi de svânta ta
petreacere, să strigăm în toate besearicile şi în
mănăstiri. Şi la Ierusalim, la preacuviosul episcop". Şi
feace rugâ mare la Dumnădzău pentru noi şi ne
dzâsâ: „Spăsâţâ-vâ [mântuiţi-vă] cu pace, sufleteştii
miei fii, rugându-vâ pentru noi!".

Şi ne petrecurâ leii trei dzâle, de-acii ne
sărutară urmele picioarelor şi să-ntoarsărâ cătră

i8

svântul. Iară noi călătorim cătră lume oreceva dzâle
şi, sosând la părău, şi puţânel adormind, fum
apucaţ[i] de dumnedză[i]eştii îngeri şi puş[i] în
Ierusalim. Şi deaca ne deşteptăm şi ne vădzum [aici],
am cugetat mirându-ne ce de cale [am străbătut] şi
cât de groznicâ o trecum ca prin vis ş[i]-am proslăvit
pre milostivul Dumnădzău.

Şi făcând rugâ pre scurt pre la toate Svinte[le]
Locuri [de la Ierusalim], ne-am întors la mănăstirea
noastrâ, de-am povestit călugăraşilor câte vădzum şi
păţâm. Şi de Svântul Macarie, de[spre] toate am
spus. Ca audzând de svinţia sa, să proslăvească pre
Părintele şi [pe] Fiiul şi [pe] Svântul Duh. Căruia-I
slava şi putearea în veaci de veaci. Amen.

începem discuţia noastră cu o precizare: este
evident faptul că există, în această hagiografie, nenu-
mărate elemente care pot fi catalogate drept
incredibile sau. fantastice de către cei care nu cred în
minunile lui Dumnezeu.

Nu ne-ar interesa acest lucru, oricine fiind liber
să creadă ce vrea, dacă n-am fi observat că înseşi
cărţile noastre de cult ortodoxe au cenzurat pasaje
întregi din ea, mai precis călătoria celor trei Sfinţi
Părinţi până la întâlnirea cu Sfântul Macarie, precum
şi anumite detalii din relatările Sfântului sau legate
de întoarcerea minunată a celor trei la Ierusalim.

19

Să urmărim însă faptele! Hagiografia ne
vorbeşte despre dorul de Rai a trei monahi bătrâni,
care doresc să ajungă în Eden...că/cdncf pe pământ -
despre această dorinţă a lor vom vorbi curând.

Ei sunt dintr-o mănăstire de undeva din
Mesopotamia 4 , teritoriul aflat între Tigru şi Eufrat,
adică între cele două fluvii care provin din râul care
adapă Edenul, conform precizărilor scripturale (Fac.
2, 8-14).

Cei trei Sfinţi Părinţi se decid, aşadar, să se lase
conduşi de Dumnezeu, în dorinţa lor de a înfrunta
orice primejdie, numai să ajungă la locul „unde
odihneşte Cerul". De aceea, „ca cei ce nu vom mai
vedea lumea", cei trei se închină la Locurile Sfinte de
la Ierusalim, la locul naşterii Domnului din Betleem,
dar şi în alte locuri pe care noi nu le mai cunoaştem
astăzi: o fântână care e legată cumva de călătoria
Magilor din Persia la Betleem 5 , mormântul Sfinţilor
Trei Tineri care au pătimit în Babilon împreună cu
Sfântul Proroc Daniel, mormânt care atunci era în
cetatea Ctisifon [KirjOL^wv] 6 , precum şi locul în care
Sfântul Mare Mucenic Mercurie 7 , la rugăciunea
Sfântului Vasile cel Mare, 1-a ucis pe împăratul Iulian
Apostatul.

4 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mesopotamia.

5 Nu ştiu ce eveniment important este legat de acestă fântână,
despre care se spune că „i-a îndreptat pe magi din Persia spre
închinarea Domnului Hristos".

Mircea Eliade ne comunică o mărturie interesantă: „cei
doisprezece Regi Magi [...] cunoşteau revelaţia tainică a lui Seth cu
privire la sosirea lui Mesia şi urcau în fiecare an pe muntele unde se afla
o peşteră cu izvoare şi copaci. Acolo se rugau în şoaptă lui Dumnezeu,
timp de trei zile, aşteptând să apară Steaua", cf. Mircea Eliade,
Mefistofel şi androginul, traducere de Alexandra Cuniţă, Ed.
Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 45.

6 A se vedea: http://en.wildpedia.org/wiki/Ctesiphon.

7 Idem: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/viata-sfantului-
mare-mucenic-mercurie-73043 .html .

20

Evenimentele se petrec aşadar cândva după
secolul al IV-lea (după moartea lui Iulian Aposta-
tul 8 ), dar până în secolul al VH-lea, în orice caz,
înainte de invazia arabă-musulmană (arabii au jefuit
oraşul Ctisifon şi l-au lăsat pradă ruinei), într-o
epocă de înflorire a monahismului în Egipt, Pales-
tina, şi în alte regiuni din Europa şi Asia, între care
se număra si ţinutul în care se afla mănăstirea lor.

y y

După ce fac acest pelerinaj, părăsind cetatea
Ctisifon (capitală imperială), cei trei Sfinţi Părinţi
pomeniţi îşi lasă paşii purtaţi de Dumnezeu şi încep
să străbată teritorii mai puţin civilizate sau chiar
neumblate de oameni.

De aici încep relatările care pot să pară
neverosimile din mai multe motive: datorită
menţionării unor animale sau fiinţe care par
fabuloase (vom discuta şi acest lucru) şi a apariţiei
unor situaţii cu caracter supranatural.

Si într-adevăr, în călătoria lor, cei trei Sfinţi

y 7 7 y

Părinţi trăiesc răpiri extatice, în care văd cele
pregătite de Dumnezeu, în veşnicie, atât păcătoşilor,
cât şi Sfinţilor. însă nu ne este precizat momentul în
care ei intră în extaz, asa cum suntem obişnuiţi să
citim în alte vieţi de Sfinţi, ci se trece brusc de la
relatarea unor întâmplări reale la expunerea unor
vederi duhovniceşti si invers.

y y

Există totuşi indicii ale faptului că Părinţii sunt
răpiţi în extaz, ca atunci când constată că s-au aflat
mutaţi din această lume într-o alta în care apele erau
luminoase, cerul avea alte culori, vânturile, soarele,
stelele, copacii erau toate mult mai minunate decât
pe pământ, iar ei înşişi spun că petrec într-o astfel de
stare chiar „mai mult de îoo de zile nemâncaţi, cum
Dumnezeu stie".

y

Idem: http://ro.orthodoxwild.org/Iulian_Apostatul.

21

Această expresie poate să ne atenţioneze că
avem de-a face cu o revelaţie, cu o ieşire în extaz,
fiind utilizată mai înainte de Sfântul Pavel: „Cunosc
un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în
trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu
ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea
cer. Şi-1 ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în
afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - că a fost răpit
în Rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se
cuvine omului să le grăiască" (II Cor. 12, 2-4, Biblia
1988).

Trecând prin multe primejdii şi scăpând numai
prin rugăciune, Cuvioşii Serghie, Righin şi Theofil
ajung, purtaţi de Dumnezeu, la peştera Sfântului
Macarie, de la care află că era de origine romană,
nobilă, că fugise în noaptea nunţii şi fusese adus de
îngerul Rafail să trăiască în sihăstrie în acea pustie,
având lângă sine numai doi lei.

întâlnirea e revelaţională/ împlinitoare pentru
cei trei Părinţi, pentru că şi Sfântul Macarie avusese
aceeaşi dorinţă de a se apropia de Eden - mai mult,
din cele spuse se înţelege că avuseseră aceleaşi
revelaţii de la Dumnezeu, despre locul osândiţilor şi
despre fântâna Drepţilor - şi astfel cei trei Sfinţi
Părinţi află, dintr-o sursă duhovnicească credibilă
pentru ei, a cărei sfinţenie o constatau ei înşişi, că nu
trebuie să caute să cunoască mai multe în acest sens.

Mai mult, Sfântul Macarie le relatează în
amănunt viata sa minunată, si ei se întorc îmbogăţiţi
duhovniceşte la mănăstirea lor, având în plus pilda
extraordinară a vieţii Sfântului Macarie, pe care l-au
descoperit în pustia cea mai adâncă, precum
Părintele Zosima pe Sfânta Măria Egipteanca.

Cele două părţi ale hagiografiei, călătoria celor
trei Sfinţi Părinţi si Viata Sfântului Macarie, nu au

y y y y '

sens una fără alta: a doua o complineşte pe prima.

S-a spus însă că această călătorie la Rai
reprezintă doar o tipologie literară, care se regăseşte
în mai multe texte:

„între acelea ale Occidentului voi pomeni
numai legenda celor trei sihastri care şed într-
un schit lângă Eufrat şi se iau după râul acesta
ca să ajungă în rai. Mai este apoi călătoria celor
o sută de călugări din Britania, descrisă de
Gottfrid de Viterbo, care, între altele, dau de un
palat, asemenea aceluia pe care-1 întâlnesc cei
trei fraţi din legenda noastră. Aşa, s-ar putea
urmări elementele deosebite, care, precum se
vede, abia după sec. XI, cel puţin, poate chiar
XII, au fost întrunite şi alipite de viaţa pustni-
cească a sfântului Macarie, care se bucura de o
reputaţie deosebită" 9 .

Mă îndoiesc că aceşti presupuşi compilatori din
secolul al XH-lea ar mai fi arătat vreun interes fată de
pelerinajul iniţial al celor trei Părinţi sau şi-ar mai fi
dat seama de importanţa cetăţii antice Ctisifon, unde
se afla mormântul Sfinţilor trei tineri din Babilon si

y y

unde a fost ucis Iulian Apostatul, în bătălia de la
Ctisifon dintre perşi şi romani - apropo, în ediţia
românească există o eroare, poate de tipar, pentru că
se spune că Ctisifon era „departe de Babilon", în timp
ce în ediţia latină din PL 73 (col. 416), se spune că era
„nu departe de Babilon (non longe a Babylone)".

9 M. Gaster, Studii de folclor comparat, ediţie îngrijită, prefaţă şi
note de Petre Florea, Ed. Saeculum I. O., Bucureşti, 2003, p. 218.

23

De asemenea, amănuntul puţului/ fântânii care
„i-a îndreptat" pe Magi ca să se închine lui Hristos
face parte dintr-o tradiţie creştină primară, amănunt
care s-a pierdut şi care de asemenea nu ar fi prezen-
tat interes, dacă tot ce doreau presupuşii compilatori
era să creeze o legendă prin care să-i atragă pe
creştini la credinţă, prin „descrierile fantastice,
întâmplările fioroase, lucrurile ciudate şi, mai presus
de toate, călătoriile la rai: vedenia acelei fericiri
nespuse, către care năzuie toate inimile, unde
credinciosul îşi aşteaptă răsplata trudelor şi chinu-
rilor acestei vieţi, pe care o petrece adesea ca

• • • mo

mucenicii .

Adică totul ar fi doar o făcătură menită să-i
ademenească pe cât mai mulţi la credinţă...

Problema este că, de la Sfântul Pavel încoace,
răpiri la Rai şi descrieri ale unor viziuni extatice există
în destul de multe hagiografii. Iar, pe de altă parte,
atât dorinţa cât si vedeniile celor trei Sfinţi Părinţi

j y y y

sunt reiterate de către Sfântul Macarie, în a doua
parte a hagiografiei, cea care nu a avut parte de
atâtea contestări si care a rămas în Minei - amănunte
care, în absenţa primei părţi, sunt însă cam neclare.

în ce priveşte călătoria la Rai propriu-zisă,
căutând, adică, Edenul pe firul celor două fluvii (sau
numai pe al unuia dintre ele), nici aceasta nu este
neortodoxă - şi nu are, prin urmare, de ce să fie
considerată un simplu motiv literar fantezist, fără
fundament -, atâta timp cât cărţile ortodoxe susţin
că Edenul se află în continuare pe pământ.

Acest lucru îl susţine, spre exemplu, pe baza
comentariilor patristice, Sfântul Dimitrie al Rosto-
vului, în Hronograful său (reeditare la Ed. Pelerinul
român, Oradea, 2005, p. 16-18):

Idem, p. 215-216.

24

Frumuseţea şi podoaba celui de Dumnezeu sădit Rai, care
limbă poate a o povesti, sau ce minte omenească poate a o
ajunge? însă după dumnezeiasca descoperire ce s-a făcut
oarecărora sfinţi vrednici, se povesteşte din parte cea
frumoasă podoabă a Raiului, în Vieţile Sfinţilor. Cel ce va voi,
să caute la luna Octombrie în două zile, în viaţa Sfîntului
Andrei cel nebun; şi în luna lui Noiembrie în 19 zile, în viaţa
Sfîntului loasaf împăratul Indiei; şi la luna lui septembrie în 11
zile, în viaţa cuviosului Eufrosin. La fel şi în Prolog în luna lui
Octombrie în 5 zile, în povestirea de vedenia egumenului
Cosma şi în luna lui Decembrie în 31 de zile, în Cuvîntul cel
pentru o stareţă sfîntă postnică, care pe tatăl său în Rai l-a
văzut, iar pe maica sa în iad. Şi la altele multe locurL
frumuseţea Raiului se istoriseşte.

Sînt unii din tălmăcitorii Sfintei Scripturi, care socotesc, cum
că Raiul, în care a fost Adam, acum nu se află, că s-a stricat
prin potop, pentru că apele potopului, tot pămîntul şi pe cele
mai înalte locuri şi munţii i-au acoperit, şi nu numai zidirile şi
tot lucrul făcut de mîini omeneşti l-au risipit, ci şi toate cele de
Dumnezeu sădite: copaci, păduri, dumbrăvi, saduri, ca pe nişte
trestie le-au aşternut pe pămînt, drept aceea şi Raiul
pămîntesc, întru carele a fost Adam ca şi celelalte saduri prin
apele potopului s-au stricat, care un an întreg tot pămîntul l-au
acoperit. Iar cel de după potop se numeşte Rai şi se înţelege
simţirilor omeneşti, acela nu se socoteşte a fi pămîntesc, ci
oareşcare din cele de Sus, sau în văzduh, sau în Cer, este
osebit loc, spre odihna sufletelor celor drepţi, care de la
Dumnezeu s-a gătit celor ce din viaţa aceasta se mută, în care
şi Sfîntul Apostol Pavel a fost răpit.

însă Sfinţii Părinţi cei de demult, precum Irineu, Iustin,
Atanasie, Epifanie şi alţii cu o unire zic pentru . Raiul pămîntesc ,
întru carele a fost Adam, şi acum este întreg si nestrămutat , că
pe Enoh cel drept şi pe Mie Proorocul care vieţuiesc în el
(împreună cu dînşii) a păzit Domnul şi pe acel loc de apele
potopului, pe care şi pînă acum îl păzeşte întreg. Pentru că de
l-ar fi înecat potopul pe Rai, atunci fără de îndoială şi pe Enoh
ce era într-însul l-ar fi înecat. Deşi după părerile unora din
Neoterici cum că Enoh a fost răpit în văzduh, şi acolo ar fi fost
fost ţinut pînă la încetarea potopului, deci aşadar în care Rai
vieţuieşte pînă acum cu trupul Enoh şi împreună cu dînsul şi
llie? De aici se arată, cum că Raiul de potop nevătămat s-a
păzit.

însă şi pămîntescul Rai , nu fără de sălăşluire întru dînsul a
sufletelor sfinţilor se află. Pentru că şi Sfînta Muceniţă
Doroteia, după sfîrşitul pătimirii sale, lui Teofil Scolasticul
după cum s-a făgăduit i-a trimis daruri din Rai, mere şi flori,
simţirilor înţelese, care nu întru alt Ioc undeva, fără numai în
pămîntescul Rai au crescut. Din care şi cel mai înainte pomenit
cuviosul Eufrosin trei mere simţitoare preotului le-a dat. care şi
mîncate au fost de fraţi. Deci dar pămîntescul Rai este întreg şi
sfinţii se sălăşluiesc întru el. "

Acelaşi lucru îl afirmă si Fericitul Serafim Rose:

7 y

„Raiul, aşa cum vom vedea, nu este doar
ceva ce a existat înainte de cădere; el există

25

chiar şi acum, fiind vizitat de unii oameni încă
trăitori pe pământ (s. n.). [...]

Raiul nu este doar ceva duhovnicesc ce
poate fi zărit acum în vedenie, aşa cum 1-a zărit
Apostolul Pavel [...]; el este şi o parte din istoria
pământului. [...]

Din Vieţile Sfinţilor si Drepţilor cunoas-

y 7 7 ± 7 7

tem cazuri de fructe adevărate aduse de către
cei care au fost înălţaţi în Rai - de pildă, merele
aduse de Sfântul Eufrosin Bucătarul [...] (Vieţile
Sfinţilor, ii septembrie). O izbitoare experiere a
Raiului se găseşte în Viaţa Sfântului Andrei cel
nebun pentru Hristos din Constantinopole (sec.
IX). [...]

[După căderea Protopărinţilor,] omul nu
mai e în stare nici măcar să vadă Raiul, până nu
i se deschid ochii cei duhovniceşti si este înălţat

7 7 7

precum Sfântul Pavel. Localizarea prezentă a
Raiului, care a rămas neschimbat în firea sa, se
află în tărâmul cel de sus, care pare, de
asemenea, a corespunde unei efective înălţări
de pe pământ; într-adevăr, unii Sfinţi Părinţi
afirmă că si înainte de cădere Raiul era într-un

7

loc înalt, fiind „mai sus decât tot pământul"
[Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica]" 11 .

Asa încât dorinţa celor trei Sfinţi Părinţi poate fi

7 7 7 7 ±

într-un fel justificată. Eroarea lor - pentru că la Rai
se ajunge numai prin asceza despătimirii şi nu
urmărind (totodată) un itinerar pământesc - a fost
de altfel corectată de Dumnezeu, care i-a învăţat
adevărul prin întâlnirea lor cu Sfântul Macarie.

11 Ieromonah Serafim Rose, Cartea Facerii, cartea lumii şi omul
începuturilor. Perspectiva creştin-ortodoxă, în româneşte de Constantin
Făgeţan, Ed. Sofia, Bucureşti, 2001, p. 110-113. A se vedea toată pledoaria
sa, din cap. Raiul, p. 110-126.

26

De altfel, există şi alte exemple în Vieţile
Sfinţilor, în care protagoniştii îşi doresc foarte mult
un lucru, despre care cred că este bun şi duhovnicesc,
şi pentru care li se întâmplă chiar, în unele cazuri, să
înconjoare pământul (lumea cunoscută până la acea
dată) sau să facă lungi călătorii pentru a se lămuri.

Un alt motiv de contestare a autenticităţii Vieţii

y y

Sfântului Macarie Romanul, îl constituie prezenţa
unor animale „fabuloase" 12 .

Aşa par a fi cele menţionate sub aceste nume:
„aspide, şL.bălauri şi ehidne răspundzându-şi, şi
dzâmbri, şi vasiliscuri, şi alte heri [fiare] neştiute, şi
onochetavri, şi inorogi, şi leoparduri".

în varianta latină, amintită mai sus, sunt:
„serpentes innumerabiles et dracones et aspides, sed
et basiliscos et viperas et unicornes et bubalos [...]
alia quoque bestias mortiferas multos et venenosa
animalia, quorum nomina vel naturam penitus
ignoramus (s. n.)" (PL 73, col. 417).

Adică: „şerpi nenumăraţi şi balauri [şerpi mari]
şi aspide [năpârci, vipere sau cobre], dar şi vasilisci
[şopârle] şi inorogi [rinoceri] şi bizoni [sau antilope:
bubalos înseamnă şi bizoni, dar şi antilope] [...] alte
multe animale ucigaşe şi creaturi veninoase, ale
căror nume si natură intimă nu o cunoaştem".

y y

Ediţia românească vorbeşte, pe scurt, de alte
fiare neştiute. însă, din moment ce monahul/
monahii care povestesc - şi care nu erau experţi în
zoologie - recunosc că era vorba de multe animale
exotice pe care le vedeau pentru prima dată şi despre
care nu ştiau mai nimic, credem că ar fi mai firesc să
considerăm că toate aceste denumiri, dintre care

12 A se vedea: Mihai Moraru, Studii şi texte. II. Vechi legende
apocrife, Ed. Adam, Bucureşti, 2005, p. 75, n. 9-14.

27

unele îşi au într-adevăr originea în mitologie, au fost
folosite în lipsa unor nume ştiinţifice care să le poată
fi atribuite.

Aceasta pe de o parte. Iar pe de altă parte,
aceste vietăţi sunt amintite chiar în Scriptură
(inclusiv balaurii, inorogii şi onochetavrii), unde fie
denumesc animale reale, fie sunt interpretate
alegoric, ca semnificându-i mai adesea pe demoni (cu
excepţia inorogului, care îl indică pe Hristos în unele
profeţii mesianice). în acest sens, Sfântul Ieronim,
spre exemplu, are un lămuritor comentariu (a se
vedea PL 24, col. 163) asupra unora ca acestea,
interpretând capitolul 13 de la Isaia, unde se află
profeţia despre pustiirea Babilonului şi locuirea lui
numai de fiare, vietăţi periculoase sau demoni 13 .

Pentru că adesea, în locurile pustii, alături de
fiarele sălbatice, se găsesc şi demonii. De aceea,
Sfântul Ambrozie de Mediolanum îl blesteamă pe
demon, trimiţându-1 „în pustiu, acolo unde sunt
şerpi ca şi tine" 14 .

Aşa încât, din punct de vedere ortodox,
denumirile/ numele de animale amintite în hagio-
grafia noastră nu au de ce să smintească pe cineva.

Cel mai smintitor aspect, însă, legat de călătoria
celor trei Sfinţi Părinţi, pentru cei care au analizat

13 Is. 13, 21-22: „sed requiescent ibi bestiae et replebuntur domus
eorum draconibus [baluri/ şerpi] et habitabunt ibi strutiones [struţi] et
pilosi [ţapi sau satiri] saltabunt ibi et respondebunt ibi ululae [bufniţe]
in aedibus eius etsirenae [viespi/ sirene] in delubris voluptatis" (VUL).

LXX spune că vor dansa, pe locul unde a fost cetatea, oeipfiveg km.
Soanovia [sirene şi demoni] şi că ovoKevxaupoi eKâ KaxoLKrioouoLV kou.
vooooiTOLrioouoLV ejcivoi ev xolg o'Ikok; ocutqv (onochetavri [măgari-
centauri] acolo vor locui şi aricii vor face pui în casele lor) .

14 A se vedea: Rugăciunea de exorcizare a Sfântului Ambrozie al
Milanului, în Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, Traduceri patristice, voi.
I, Teologie pentru azi, Bucureşti, 2009, p. 37, cf.

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/19/traduceri-
patristice-vol-1-2009/.

28

hagiografia, 1-a constituit existenţa unor pasaje care
se aseamănă cu altele din Alexandria populară, cea
plină de „basne", aşa cum o numeau, pe drept
cuvânt, Miron Costin si Constantin Cantacuzino.
Despre acest lucru vom vorbi mai departe pe larg.

Asemănările cu Alexandria populară au fost
denunţate de către Moses Gaster, care s-a pronunţat
în favoarea opiniei că această hagiografie este o
compilaţie apocrifă:

„Dacă ne uităm mai de aproape la această
parte din textul nostru, adică la întâmplările
celor trei părinţi, recunoaştem îndată izvorul lor
(s. n.).

Descrierea călătoriei lor până ce ajung la
sf. Macarie este absolut identică cu călătoria lui
Alexandru Machedon (s. a.) ce a făcut-o prin
pustii, ca să ajungă la rai, ba se şi pomeneşte
chiar stâlpul lui Alexandru.

Aceasta este partea cea mai fantastică din
Alexandria care circula în Evul Mediu ca o carte
deosebită, este partea cea mai atractivă,
vorbeşte despre oameni scunzi de un cot, de
jigănii ciudate, de munca lui Adam şi a Evei [se
referă la cei doi uriaşi, bărbat si femeie, care
apar într-o vedenie, transmutaţi în unele
variante din Alexandria populară şi interpretaţi
acolo ca fiind Adam şi Eva - n. n.] copiată după
aceea a lui Prometheu (s. n.) etc. [...]

Viaţa sfântului Macarie, pe care o publi-
căm aici, este şi ea una pusă pe Index, între
cărţile oprite, chiar afurisite de Biserica
Ortodoxă (s. n.), şi tot cam analogă este judeca-
ta bolandiştilor, care au publicat-o între Acta
Sanctorum, numind-o fabulosa.

29

în literatura slavonă se numără [de]
asemenea între cărţile apocrife. Cu atât mai
surprinzător este a o regăsi între Vieţile
Sfinţilor, publicate de Mitropolitul Dosoftei, şi
nu este singura, ci precum o vom dovedi cu altă
ocaziune, conţine acel volum de „vieţi" încă o
sumă de apocrife foarte interesante (s. n.). [...]

[Mai departe, Gaster oferă o explicaţie
superficială faptului că înaltul ierarh moldo-
vean, astăzi canonizat, privind hagiografia cu
ochi duhovnicesc, nu a văzut nimic necanonic
sau apocrif în ea:]

în vremea lui Dosoftei, adică pe la sfârşitul
sec. XVII, noţiunea de cărţi apocrife, prigonite
pentru aceea că ar putea să introducă idei
eretice contrarii celor dogmatice, se pierduse
fără îndoială cu desăvârşire [...]" 15 .

Nu stiu dacă sau când sau în ce condiţii „a fost

y y 77

afurisită de Biserica Ortodoxă" Viaţa Sfântului
Macarie, dar e cert, cum spuneam, că a dispărut din
Minei călătoria celor trei Sfinţi Părinţi, până la
întâlnirea lor cu Sfântul Macarie.

Gaster insinuează însă că Sfântul Dosoftei nu
era în stare să facă diferenţa între un text curat

y

ortodox şi unul apocrif/ eretic.

Dar cum putea să se piardă noţiunea de cărţi
eretice la sfârşitul secolului al XVII-lea, când ne

y 7

aflam în plină campanie de apărare a Ortodoxiei
împotriva tentativelor intense şi repetate, fie din
partea catolicilor, fie a curentelor reformate, de a se
infiltra în rândurile românilor ortodocşi sau chiar de
a converti populaţia ortodoxă românească, şi când,

15 M. Gaster, Studii de folclor comparat, op. cit., p. 216-217.

30

cu puţină vreme în urmă, avusese loc un Sinod
panortodox, la Iaşi (în 1642), împotriva ereziilor 16 ?

Oare, într-un asemenea climat, să nu fi fost
Mitropolitul Dosoftei atent la texte conţinând „idei
eretice contrarii celor dogmatice"?

Mai mult, Gaster susţine că Sfântul Dosoftei era
atât de mult lipsit de discernământ dogmatic, încât a
introdus în Vieţile Sfinţilor nu unul, ci „o sumă de
apocrife", ceea ce constituie o acuzaţie foarte gravă
din punct de vedere teologic.

Mihai Moraru se menţine cu observaţiile în

y y

linia lui Gaster:

„Concepută în mediul greco-iudaic al
Alexandriei [Egiptului], probabil în secolele III-
IV, hagiografia de faţă conţine o serie întreagă
de elemente care-i dovedesc sorgintea.

Cele mai importante dintre acestea sunt
elementele comune cu asa-numita versiune

y

Pseudo-Callisthenes a romanului lui Alexandru
cel Mare, elaborată în acelaşi mediu si în
aceeaşi perioadă. [...]

[Comparativ cu alte vieţi de Sfinţi,] în
textul din versiunea Dosoftei găsim o mult mai
marcată predilecţie pentru fabulos. Versiunile
din Minee şi din Paterice, în comparaţie cu
versiunea tipărită de Dosoftei, conţin mult mai
puţine elemente fabuloase" 17 .

însă Dosoftei era un erudit al vremii sale (a
încerca acum să-i conturăm portretul de erudit ne-ar
ocupa foarte mult timp 18 ) şi „cel mai cunoscător,

16 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_de_la_Iasi.

17 Mihai Moraru, Studii şi texte. II, op. cit., p. 77, 79-80.

18 Chiar dacă e vorba de informaţii periferice, se poate consulta:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei_Barilă.

3i

dintre români, al literaturii patristice în întreaga
cultură românească veche, până în zorii secolului al
XIX-lea" 19 .

De aceea, nu vedem cum ar fi putut să-i scape
inserţia de erezii într-un text pe care-1 prezenta
publicului credincios ca ortodox sau cum ar fi putut
să manifeste „predilecţie pentru fabulos".

însă, atât la Moses Gaster, cât şi la Mihai
Moraru (ca şi la mulţi alţi cercetători, de altfel) există
tentaţia permanentă de a analiza hagiografia ca pe
un text fabricat dintr-o serie de motive literare
importate din alte surse (vechi testamentare sau
antic-păgâne).

în cazul lui Gaster, e lesne de înţeles că nu
crede în autenticitatea hagiografiilor. Iar Moraru
percepe „cultul sfinţilor ca reviviscenţă a politeis-
mului antic", care „a avut rolul de a pune în
circulaţie literară o serie de legende locale" 20 .

Să revenim, deci, la asemănările cu Alexandria
populară! Ele sunt invocate fără a se proceda la o
analiză comparativă clară şi convingătoare, presupu-
nându-se anterioritatea unei variante a Alexandriei
populare, care să fi conţinut toate elementele
regăsibile şi în hagiografia noastră. O demonstraţie
în acest sens nu există, cel puţin nu la noi. Nu s-a
cercetat, de asemenea, nimic în legătură cu zona de
contact în care s-ar fi putut realiza interferenţele
între cele două texte.

Se presupune, aşadar, deoarece Alexandria este
o istorie foarte veche si cu o vastă circulaţie, din

y y 7

Spania până în Persia, că ar fi logic să i se atribuie
rolul de sursă faţă de hagiografia pe care o discutăm.

19 Alexandru Elian, Mitropolitul Dosoftei şi literatura patristică,
în Bizanţul, Biserica şi cultura românească. Studii şi articole de istorie,
Ed. Trinitas, Iaşi, 2003, p. 118.

20 Mihai Moraru, Studii şi texte. II, op. cit., p. 57.

32

Aceste presupuneri, oricât ar părea de logice,
nu se întemeiază pe investigaţii ample şi corecte,
care să valideze ipotezele.

Ca şi în cazul Vieţii Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf,
presupusă a fi plagiat viaţa lui Buddha, şi aici sunt
luate în consideraţie asemănări care pot avea multe
explicaţii.

în primul rând, ştim că Alexandria populară
este un „roman încreştinat", adică o ficţiune care,
îndepărtându-se cu mult de Istoria reală a vieţii şi a
războaielor lui Alexandru Macedon, a construit
imaginea unui erou care s-ar fi lepădat de politeism
şi ar fi cunoscut pe adevăratul Dumnezeu.

Or, tocmai această versiune neautentică şi
„încreştinată", care inventează călătorii la Rai şi în
Infern ale lui Alexandru Macedon, este cea care
apelează în mod evident la surse creştine, pentru a
realiza această conversie a personajului.

Ne întrebăm, prin urmare, dacă nu ar fi mai
corect să luăm în discuţie o preluare şi adaptare de
pasaje literare în sens invers, din Viaţa Sfântului
Macarie Romanul şi din alte hagiografii în Alexandria
populară.

Dacă teoria noastră e corectă, există mai multe
elemente în Viaţa Sfântului Macarie care ar fi putut
să-i tenteze pe interpolatorii fantezişti ai istoriei lui
Alexandru: locurile unde se petrec faptele, respectiv
Babilonul, Persia şi India, cu rezonanţă istorică,
legată de războaiele lui Alexandru, descoperirea
stâlpului lui Alexandru şi, în fine, călătoria înde-
lungată, prin teritorii necunoscute şi neobişnuite, a
celor trei Sfinţi Părinţi.

y y

în ceea ce priveşte stâlpul lui Alexandru, care i-a
ajutat pe cei trei Sfinţi Părinţi să se orienteze,

33

prezenţa unor astfel de monumente inscripţionate
era o realitate a lumii antice.

în Viaţa Sfântului Macarie, el nu are un caracter
fabulos: era ridicat în amintirea victoriei împotriva
perşilor şi indica drumul de urmat.

în Alexandria populară, în schimb, mesajul de
pe stâlpul lui Alexandru este cu totul altul:

„Eu, Alexandru Machidon şi împărat
prespe toţi împăraţii, venit-am până aicea. Şi
mi-au ieşit <înainte> 2 angheli [îngeri] şi mă
certară să nu mai merg înainte de aicea. Eu mă
întorşu îndărăt la lume. Şi cine va vre să margă
la raiu, până aice să vină, mai nainte să nu
margă, că va peri de focul raiului şi herovimii şi
sărafimii, că este pământ svânt" 21 .

Se poate spune că acest mesaj - cu totul
neverosimil de a fi fost notat pe stâlp de Alexandru -
rezumă şi interpretează vedenia Sfântului Macarie,
reducând la un nivel elementar maniera comen-
tariilor patristice la pasajele scripturale conţinând
vedenii angelice.

Acelaşi reductionism se remarcă si în explicaţia

y y y L y

pe care i-o oferise anterior Evant/ Ivantie lui
Alexandru:

„Este raiul ocolit cu apă şi zidit cu arame şi
acoperit cu foc, şi-1 străjuiesc herovimi şi
serafimi de foc pre poarta raiului şi ziua şi
noapte'

"22

21 Cf. Alexandria, studiu introductiv, ediţie şi glosar de Florentina
Zgraon, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2006, p.
151.

22 Idem, p. 147. A se vedea şi: Cărţi populare, prefaţă de Dan
Simonescu şi I. C. Chiţimia, Ed. Albatros, Bucureşti, 1973, p. 63.

34

Informaţia pare să destindă tot din vederea
duhovnicească a Sfântului Macarie.

Să luăm însă la rând si celelalte elemente din

y

Viaţa Sfântului Macarie Romanul, susceptibile de a fi
fost inspirate din Alexandria populară, şi să le
analizăm.

Am discutat mai sus problema jigăniilor ciudate
care apar în hagiografie şi am ajuns la concluzia că
autorul/ autorii au făcut uneori apel la denumiri care
pentru noi sunt mitologice, pentru a indica fiinţe/
vietăţi pe care nu le mai întâlniseră şi pe care nu
ştiau cum să le numească. Am precizat, de aseme-
nea, că unele dintre aceste denumiri se regăsesc şi în
Biblie.

Şi tot în Scriptură avem şi exemplul măgăriţei
lui Balaam, care a vorbit, pentru a nu considera
neapărat un element de basm situaţia bălaurului
(care denumeşte un animal de dimensiuni mari 23 )
care îl întâmpină şi vorbeşte cu Sfântul Macarie.

în Alexandria populară există însă cu mult mai
multe exemple de fiinţe cu adevărat fantastice: raci
uriaşi, oameni cu şase/ şapte mâini şi şase/ şapte
picioare, alţi oameni „cu un picior şi cu o mână şi cu
un ochiu şi cu o coadă de oaie", care aveau mărgă-
ritare şi pietre scumpe în inimă şi în pântece 24 etc,
etc.

Există, într-adevăr, în hagiografia noastră, şi
unele pasaje care menţionează teritorii indicate de
asemenea şi în Alexandria. însă faptul că găsim, în
ambele texte, ţara piticilor şi ţara căpcânilor (între
multe alte fiinţe şi populaţii fabuloase, în cazul

23 în latină: „ecce immensum ac terribilem draconem", cf. Pl 73,
col. 423.

24 Cărţi populare, op. cit, p. 60, 65-66. Sau Alexandria, op. cit., p.
136-137, 156-158.

35

Alexandriei populare), nu demonstrează că hagio-
grafia a impropriat aceste pasaje din istoria băsnui-
toare a lui Alexandru.

Piticii din Viaţa Sfântului Macarie s-ar părea că
denumesc mai degrabă maimuţe 25 , pentru că terito-
riul lor mai e numit si „tara moimelor". Iar Dosoftei îi

y 77 t

identifică pe piticii din Alexandria, „cât cotul de
mari" 2 , nu cu aceşti pitici din hagiografie, ci cu acea
populaţie de oameni scunzi şi sălbatici, poate chiar
canibali, întâlnită de cei trei Sfinţi Părinţi mai târziu,
cu puţin înainte de a ajunge la peştera Sfântului
Macarie, „[dintre care] cei mai mari erau de un
cot" 27 .

Ceea ce nu înseamnă că Sfântul Dosoftei
atribuia Alexandriei populare rolul de izvor al
textului hagiografic, ci doar că a sesizat interferenţe,
pe care nu le-a considerat însă ca alterând autenti-
citatea Vieţii Sfântului Macarie.

Iar căpcânii din Viaţa Sfântului Macarie nici nu
par şi nici nu se comportă precum cătcăunii din
Alexandria populară: „oameni cu 2 capete: dinainte
ave cap de om şi grăie omeneşte, iar dindărăt ave cap
de câne şi lătra câ[i]neşte" 28 .

Despre cei numiţi căpcâni în ediţia românească
a Vieţii Sfântului Macarie, varianta latină amintită
spune: „terram Chananaeorum ingressi sumus, qui
ab aliis Cynocephali dicuntur [am intrat în ţara
cananeilor, care de alţii sunt numiţi cinocefali]" 29 .
Termenul cinocefali denumeşte fie o populaţie de

25 A se vedea Mihai Moraru, Studii şi texte. II, op. cit., p. 75.

26 Cărţi populare, op. cit., p. 56.

27 în latină: „nonautem inter illos longiorem praeterquam unius
cubiti staturam vidimus", cf. PL 73, col. 420.

^Alexandria, op. cit., p. 137. A se vedea şi Cărţi populare, op. cit.,

p. 60.

29 PL 73, col. 417.

36

oameni sălbatici, fie pe babuinii despre care se spune
că sunt maimuţe cu fată de câine. Altfel,
cynocephalus mai era numit zeul Anubis 3 °, la
egipteni.

Au fost indicate, de asemenea, pasajele în care
apar bărbatul uriaş şi femeia uriaşă, înlănţuiţi, ca
reprezentând o dovadă certă a reproducerilor din
Alexandria populară. însă pasajele respective din
Viaţa Sfântului Macarie sunt parte dintr-o vedenie
mai lungă şi mai complexă, care trebuie privită în
integralitate si înţeleasă în sens duhovnicesc si
profetic.

în Alexandria populară, sensul spiritual este cu
totul degradat: iezerul mare cu osândiţi (despre care
se pomeneşte şi în cazanii sau în alte hagiografii sau
cărţi ortodoxe, fără a fi neapărat o identitate în
detalii) se transformă într-unui cu raci uriaşi 31 , în
timp ce bărbatul şi femeia 32 sunt consideraţi a fi
„Adam şi Eva până la naştere [a] lu[i] Hristos" 33 .
Această interpretare e aberantă din punct de vedere
duhovnicesc.

în Viaţa Sfântului Macarie, simbolismul
duhovnicesc al perechii de oameni uriaşi nu este
descoperit, cum nu este descoperit nici al celorlalte
vedenii înfricoşătoare, despre care ştim numai că se
referă la munca de veci a păcătoşilor. în mod evident,
nu există aici nicio legătură cu Sfinţii Protopărinţi
Adam şi Eva, despre care nicio carte ortodoxă nu
spune că ar fi suferit vreun chin aparte în Iad până la
venirea lui Hristos, ci doar că au aşteptat „întru cele
întunecate şi în umbra morţii" (Ps. 87, 6) venirea Lui.

30 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anubis.

31 A se vedea Alexandria, op. cit., p. 137. A se vedea şi Cărţi
populare, op. cit, p. 60.

32 Cf. Alexandria, op. cit., p. 138-139.

33 Idem, p. 139.

37

în locul vedeniilor profetice ale celor trei Sfinţi
Părinţi călători din Viaţa Sfântului Macarie, în
Alexandria populară povestirea călătoriei spre Rai a
lui Alexandru continuă prin compilarea unor ele-
mente cu adevărat mixte: ortodoxe şi apocrife.
Apocrifă este toată aşa-zisa poveste despre setieni
sau măcar aoniţi 34 - de altfel, secte ale setienilor (ale
celor care se pretind urmaşi ai Sfântului Seth) există
până în ziua de azi, numai că în zilele noastre se
declară satanişti fără ocolişuri 35 . De aici s-ar părea că
derivă mitul despre blajini la români.

Despre aceşti setieni sau „nagomudrii, oameni
goli şi derepţi" 36 se spune că, după căderea oame-
nilor din Rai, ei locuiesc mai departe „Edemul, ce
ziceţi voi Macaraon [ţara fericiţilor]" 37 , fiind urmaşii
lui Set, care n-a părăsit Raiul. însă, în acelaşi timp, ni
se spune că sunt în afara Raiului, că ei mor şi că după
moarte se duc „într-alt loc, şi mai bun" 38 .

încurcăturile sunt mari si multe în Alexandria

y

populară. Ceea ce nu este deloc cazul Vieţii Sfântului
Macarie Romanul.

Copiate după relatările ortodoxe sunt, însă, în
Alexandria populară, descrierile peisajelor paradisi-
ace:

„Şi fu ostrovul nalt, şi să suiră mult până
ajunseră la neşte pomi nalţi, cu poamele dulci,
şi supt pomi fântâni [izvoare] reci şi pren pomi
pasări frumoase era şi cânta frumos. Unele era

34 Cf. Idem, p. 144-146. A se vedea şi Cărţi populare, op. cit., p.

60-62.

35 A se vedea: http://en.wildpedia.org/wiki/Temple_of_Set.

36 Alexandria, op. cit., p. 140.

37 Ibidem.

38 Idem, p. 145.

albe, altele roşii, alte mohorite [de culoare roşu-
închis], verzi, alte pestriţe. [...]

Şi merse spre răsărit 10 zile, şi ajunseră la
un câmp mare şi frumos şi cu toate florile
frumoase. Si mirosie ca livanul si ca zmirna si

y y y

tămâia, şi era unele albe, altele negre, altele
roşii, vinete, mohorite, albastre, galbine ca
aurul era. Alexandru căută spre raiu, şi văzu
raiul 7 mile de pământ. Şi era înalt, mai sus sta
de toti munţii" 39 .

y y

Mai înainte de toate, reamintim ceea ce scrie în
Cazania Sfântului Varlaam:

„Raiul iaste zidit de Dumnedzău sus la
răsărit, pre munţi înalţi şi frumoşi [...] Că Raiul
stă mai sus de pământ, ca o curte împărătească
mai sus decât alte case" 4 °.

Iar celelalte detalii sunt corespunzătoare des-
crierilor din hagiografii, ca spre exemplu celor din
Viaţa Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, care
a fost răpit la Rai:

„preste doao săptămâni am petrecut întru
dulceaţa vederii [...] ca cum eram în Raiu prea
frumos [...] Ci m-am văzut pre mine înbrăcat în
haină luminoasă, ca când era de fulger ţesută, şi
cunună pre capul mieu, de flori, mare, împle-
tită, şi cu brâu înpărătesc eram încins. Şi mă
bucuram foarte de frumuseţea aceia, si mă

39 Idem, p. 140, 149-150. A se vedea şi Cărţi populare, op. cit., p.

60, 63.

40 Varlaam, Carte românească de învăţătură, voi. II: Textul,
ediţie îngrijită şi glosar de Stela Toma, prefaţă şi studiu de Dan
Zamfirescu, Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti, 2011. p. 256.

39

minunam cu mintea şi cu inima de negrăita fru-
museţea Raiului lui Dumnezeu, si umblând
printr-însul mă veseliiam.

Şi era acolo pomi mulţi întru carii pomi
înnalti, vârfurile sale miscându-le foarte veseliia

y y y

vederea si mare bună mireazmă din ramurile lor

y

eşiia. Şi unii din pomii aceia era înflorind neîn-
cetat, iar alţii în chipul aurului înpodobiţi, iar
alţi<i> feluri de roade cu negrăită frumuseţe şi
podoabă avea. Şi nu este cu putinţă frumuseţea
pomilor acelora a o asemăna nici cu un pom
pământesc, că mâna lui Dumnezeu, iar nu a
omului i-au zidit pre ei.

Pasări era în pomii aceia făr' de număr,
unile aripi de aur având, iar altele albe ca
zăpada, iar altele cu feluri de înpiestriciuni
[culori]. Şi sădea pre rămurele pomilor Raiului
şi prea frumos cânta, cât de dulceaţa glasului
cântărilor nu mă simţiiam pre sine-m[i]" 41 .

Toate aceste exemple (şi multe altele, pe care
nu dorim acum să le expunem în detaliu) dovedesc
inspiraţia celor care au creat romanul popular
Alexandria din izvoare hagiografice şi omiletice şi ne
îndeamnă să credem că nu Viaţa Sfântului Macarie
Romanul conţine fragmente prelucrate din Alexan-
dria, ci mai degrabă lucrurile ar putea sta exact
invers. în fine...Mihai Moraru încearcă să aducă noi
argumente în favoarea opiniilor emise de Gaster şi
încetăţenite în istoria noastră literară:

y

„Nu este vorba numai de contaminările
între cele două scrieri, evidente la nivelul

41 Cătălina Velculescu, Nebuni pentru Hristos, Ed. Paideia, Bucu-
reşti, 2007, p. 257.

40

diverselor episoade: stâlpul lui Alexandru,
călătoria la iad şi la rai, descrierea unor
populaţii şi a unor animale fabuloase etc. Este
vorba de o corespondenţă mai profundă, care
priveşte în întregime structura celor două
scrieri, şi anume de faptul că acest Macarie
(Râmleanul) reprezintă, ca personaj, o însu-
mare a trăsăturilor fericiţilor gymnosofişti 42
[yoghini, adepţi ai filosofiei digambara 43 ] care
apar în Alexandria (Ivantie împărat). Acest
lucru îl arată si numele sfântului, acelaşi cu
numele generic al blajinilor sau fericiţilor
(makarioi). îl dovedeşte apoi situarea peşterii
sale în preajma raiului, în acest caz fiind vorba
de o reinterpretare în sens creştin a vechiului
motiv al insulelor fericiţilor (makarioi nysoi,
insulae fortunatae)" etc 44 .

Faptul că numele Sfântului este Macarie nu
dovedeşte nicio legătură cu ghimnosofiştii/ gimnoso-
fiştii sau cu motivul literar al insulei fericiţilor. Există
mulţi sfinţi ortodocşi cu numele Macarie si alti mulţi

y y y y y y

care au trăit în pustie şi care şi-au pierdut hainele
din cauza vremii îndelungate petrecute în sihăstrie
(e şi cazul Sfintei Măria Egipteanca) sau care au ales,
ca formă de asceză, să nu se mai folosească de haine.

Iar faptul că Sfântul Macarie se nevoieşte unde-
va aproape de Eden nu îl privilegiază câtuşi de puţin,
dovadă fiind ispitirea sa de către diavol, căderea lui
în păcat şi chiar încercarea de a fugi din acel loc. Prin
urmare, locul nu este câtuşi de puţin un fel de insulă
a fericiţilor, ci o pustie cât se poate de aspră şi un loc

A se vedea: http://it.wikipedia.org/wiki/Gimnosofisti.
Idem: http:/ /en.wikipedia.org/wiki/Digambara.
Mihai Moraru, Studii şi texte. II, op. cit., p. 77-78.

4i

de nevoinţă la fel de inospitalier ca oricare altul, de
acest fel, din Vieţile Sfinţilor.

Şi prin aceasta, relatarea vieţii Sfântului
Macarie are un sens profund, didascalic 45 , şi se leagă
organic de călătoria celor trei Părinţi, pe care îi
învaţă că nici locuirea lângă Rai nu te scapă de păcat
si nu te mântuieste, dacă nu există determinare lăun-
trică.

înmiresmarea şi împodobirea ca o biserică a
peşterii în care locuieşte Sfântul Macarie se dato-
rează harismelor sale, dobândite prin îndelungata şi
dureroasa sa asceză - caracteristici care, de altfel, ca
si frumuseţea si lumina fetei ca de înqer a Sfântului

y y y y U

Macarie, sunt văzute numai de către cei trei Sfinţi
Părinţi înduhovniciţi, care dau o mărturie proprie
numai oamenilor de acest fel în hagiografiile noastre.

Podoabele peşterii sunt văzute cu simţirile
lăuntrice, spirituale ale celor trei Părinţi, fiind
evident faptul că un om care nu mai avea nici măcar
o zdreanţă să pună pe el nu ar fi avut cu să
împodobească peştera în care locuia.

De fapt, locul e atât de sălbatic, de ostil vieţii,
încât supravieţuirea Sfântului depinde numai de
pronia dumnezeiască, printr-un corb care îl hrăneşte
ca odinioară pe Sfântul Ilie Prorocul. Acolo trăiesc
doar leii care vânează în pustie şi se întorc seara la
peşteră, lângă Sfântul Macarie. Iar când diavolul îl
ispiteşte sub chipul soţiei sale, Sfântul, crezând
iluziei demonice, e foarte preocupat ca aceasta să nu
moară de foame, semn că locul şi împrejurimile sunt

45 Aşa cum pe Zosima 1-a înţelepţit pilda convertirii uluitoare a
unei păcătoase notorii sau aşa cum pe Sfântul Antonie cel Mare 1-a
uimit pilda vieţii unui cizmar oarecare din Alexandria. în toate aceste
cazuri, deşi este vorba despre exemple existenţiale care diferă foarte
mult între ele, un singur lucru este esenţial: voinţa sau determinarea
lăuntrică.

42

cu totul sălbatice şi neprimitoare, chiar dacă se află
în vecinătatea Edenului. Astfel încât toate aceste
ipoteze nu ni se par valide.

însă Viaţa Sfântului Macarie Romanul nu a
rămas neobservată de scriitorii din veacurile care au
urmat. Dimitrie Cantemir o aminteşte în Divanul

y

său, într-o înşiruire ierarhizată a tuturor categoriilor
de Sfinţi (cu exemplificări), pe un foarte onorabil loc
secund între Sfinţii Noului Testament, imediat după
exemplul Sfântului Apostol Pavel şi înaintea multor
altor Sfinţi bine cunoscuţi si mult cinstiţi în Biserica

y y y y

Ortodoxă:

„Lui Macarie Eghipteanul, în pustie, 2 pui
de leu îi slujea (caută la „Prologul a trei Sfinţi
Sirghie, Righin şi Theofil", carii prin atâtea
multe şi cumplite ale părţii Răsăritului jigănii
atâta loc au îmbiat şi fără sminteală s-au întors
la Ierusalim, meseaţa [octombrie])" 46 .

Chiar dacă memoria 1-a înşelat puţin şi 1-a
numit Macarie Egipteanul în loc de Macarie
Romanul, este evident faptul că Viaţa Sfântului
Macarie, prezentată de Sfântul Dosoftei, 1-a impre-
sionat profund.

Amănuntul în sine, al confuziei, dovedeşte
tocmai asimilarea Sfântului Macarie Romanul, în
conştiinţa lui Cantemir, cu marii Sfinţi nevoitori în

y y 7 y

pustie. Ceea ce este remarcabil, aşadar, este că lui
Dimitrie Cantemir nu i s-a părut nimic suspect în
această hagiografie. Nu a detectat nimic apocrif sau
în răspăr cu tradiţia aghiologică a Bisericii.

4 Dimitrie Cantemir, Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea
sau giudeţul sufletului cu trupul, text stabilit, traducerea versiunii
greceşti, comentarii şi glosar de Virgil Cândea, postfaţă şi bibliografie
de Alexandru Duţu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1990, p. 86.

43

Ştim foarte bine că el era foarte bine pregătit în
domeniul teologic şi observăm că aminteşte tocmai
de călătoria celor trei Părinţi, „carii prin atâtea multe
şi cumplite ale părţii Răsăritului jigănii atâta loc au
îmbiat", fără ca întâmplările sau jigăniile să i se pară
de domeniul fanteziei.

Mai mult, Cantemir îi numeşte Sfinţi pe cei trei
Părinţi, după cum i-a numit şi Dosoftei.

Ne-a reţinut atenţia si un amănunt lingvistic: la

y y y O

un moment dat, Dosoftei îi numeşte ţânci pe puii de
leu care îl însoţeau pe Sfântul Macarie. Cantemir
utilizează şi el termenul, cu acelaşi sens (pui de
animal) în Istoria ieroglifîcă: „vulpea prin pomi şi
prin copăcei găinele şi păsăruicele scociorâia, şi
unele acmu vânatul dobândind, cu coada bârzoiată
spre bârlogul ţincilor săi, cum putea mai tare, să
ducea" 47 .

într-adevăr, în Istoria ieroglifîcă nu aflăm un
encomion închinat Sfinţilor, asa cum este cazul celui

y ' y

amintit, în Divan, în schimb, după cum am remarcat
si în alte contexte, iese în evidentă admiraţia lui
pentru sihastri din însuşi faptul că autorul creează
situaţii în care avatarul său, Inorogul, adoptă stilul
de viată eremitic.

y

Reamintim pasajele:

Inorogul, în primejdiia ce să află vădzind
şi încă câte îl aşteaptă socotind,
deodată în simceaoa [pe creasta] a unui munte
ase de înalt să sui. /.../

Iară în vârvul muntelui

47 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifîcă, ediţie îngrijită de P. P.
Panaitescu şi I. Verdeş, studiu introductiv de Adriana Babeţi, Ed.
Minerva, p. 129.

44

locul în chipul unii poiene
câtva în lung şi în lat să lăţiia
si să deschidea,

y y 1

unde ape dulci şi răci curatoare,
ierbi şi păşuni în fel defel crescătoare
şi pomi cu livedzi de toată poama roditoare
şi grădini cu flori în tot chipul de frumoase
şi de tot mirosul mângăios purtătoare
era /.../

Inorogul preste toată dzua
supt deasă umbra pomilor aciuându-să
si la un loc neclătit asedzindu-să,
noaptea numai la locurile păşunii ducându-să
şi câteodată şi la prundiş
din munte în şes coborându-să,
până în dzuă iarăşi
la locul aciuării sale să afla.
într-acesta chip, Inorogul câtăva vreme
strâmtă şi pustnică viaţă ducând 48 .

E mai greu de înţeles cum Inorogul ducea viaţă
„strâmtă şi pustnică" şi, în acelaşi timp, se bucura,
„în vârful muntelui", al unui munte foarte înalt, de
poieni în care se găseau „pomi cu livedzi de toată
poama roditoare/ şi grădini cu flori în tot chipul de
frumoase/ şi de tot mirosul mângăios purtătoare" .

Lucrurile au sens doar dacă acceptăm semnifi-
caţia alegorică a deschiderii locului în acest chip
paradisiac, Cantemir sugerând, de fapt, că Inorogul
ar trăi acolo după modelul Sfinţilor sihastri, o viaţă
pustnicească şi totodată paradisiacă. însă chinurile
nevointelor si desfătările duhovniceşti nu sunt conco-

y y J y

Idem, p. 201-202.

45

mitente în experienţa isihaştilor (de obicei, deşi
această concomitenţă nu e cu totul exclusă) şi, mai
ales, nu se desfăşoară pe acelaşi plan. E limpede că
Dimitrie Cantemir a ales să unească, într-un mod
voit paradoxal, cele două trăsături aghiografîce
esenţiale, asceza cea mai aspră cu bucuriile extatice
ale vedeniilor dumnezeieşti, într-un pasaj cu
semnificaţii tainice (ca multe altele din Istoria iero-
glificâ).

Această interpretare este cu atât mai plauzibilă
cu cât autorul însuşi ne oferă ulterior o nouă

y

descriere, în care peisajul paradisiac se estompează,
lăsând să se vadă adevărata faţă a împrejurimilor:

într-un munte prea înalt şi loc prea aspru
şi fără suiş [fără cale de acces] aflându-1, i să părea
că pre o stâncă înaltă în simceoa muntelui şeade,
iară din toate părţile prăpăşti,
hârtoape şi păhârnituri graoznice era,
atâta cât căutării ametală aducea 49 .

y

Diferenţa de perspectivă asupra peisajului este
dată de diferenţa dintre omul duhovnicesc si cel

y y

lumesc/ teluric.

Pentru conturarea primei ipostaze a Inorogului,
cea de pustnic în sihăstria munţilor, Cantemir ar fi
putut să facă apel tot la Dosoftei, de la care am
reţinut şi noi, în mod aleatoriu, câteva exemple:

Acesta dintru Svinti

y

părintele nostru Fostirie,
ca soarele răsărind
despre Răsărite,
au străluminat părţâle Scăpătatului.

Idem, p. 249.

46

Că, suindu-sâ la un munte nalt
şi tăcut,
rugându-sâ curat
şi fără tină lui Dumnădzău, /.../
să feace de-adevărat luminători 50 .

Acesta născut,
crescut era
din cetatea cea mare
Nisiva,
şi pustiiasca
si săhăstreasca viată

y y

îndrăgind,
la naltele vărvuri a muntâlor au sosât

y

şi a pustiei nevoi bărbăteaşte răbdând,
vara pălit,
iarna de răceală şi de ger căznit 51 .

Acesta Svânt Nichita, dorind verguriia [fecioria]
şi ţânearea [abstinenţa/ asceza],
să sălăşlui în munţi

y y

la mijlocul sosând

a tuturor bunătăţâlor,
si să hrăni în cetătâle liniştii,

şi suind d-imbe părţi
sosî la cereasca petreacere 52 .

50 [Sfântul] Dosoftei, Viaţa şi petreacerea Svinţilor, op. cit., f.
25c» 1 - Viaţa Sfântului Fostirie, 5 ianuarie.

51 Idem, f. 257 v - Viaţa Sfântului Ierarh Iacov de Nisiva [Nisibe],
13 ianuare, cel care a făcut „luminânde minuni", după cum spune tot
Sfântul Dosoftei.

52 Idem, f. 43i r - Viaţa Sfântului Nichita prezviterul şi egumenul
Michidiei, 4 mai.

47

Am preferat reproducerea poetică a fragmen-
telor dosofteiene pentru a observa mai bine că, în
preocuparea sa de a scrie proză poetică, Cantemir îi
urmează lui Dosoftei, deşi scriitura lui implică şi alte
modele. Pentru cea de-a doua ipostază a Inorogului,
aceea de trăitor în mijlocul frumuseţilor edenice,
Cantemir avea, de asemenea, la îndemână hagio-
grafiile care descriu răpirile la Rai, despre care am
amintit mai sus.

Am adus în discuţie toate aceste elemente

y

pentru a înţelege mai bine de ce Cantemir s-a oprit
asupra Vieţii Sfântului Macarie Romanul şi de ce
aceasta a devenit un reper aghiografic esenţial
pentru el.

Mergând mai departe pe firul secolelor, reţinem
cele sesizate de Mihai Moraru: Ion Heliade-Rădu-
lescu mărturisea că a citit Viaţa Sfântului Macarie
Romanul, iar Eminescu nu numai că a citit-o, dar a şi
împrumutat „trăsături ale portretului literar" al
Sfântului Macarie „în fabuloasele sale portrete de
magi înţelepţi" 53 .

în privinţa lui Eminescu, sesizarea sa e
importantă, însă priveşte numai aspectul evident al
problemei. Adică nu este nimic neobişnuit ca
Eminescu să fi creionat portretul unui mag „bătrân
ca lumea" (Dumnezeu şi om) - personaj prezent în
mai multe poeme: Strigoii, Memento mori, în vremi
demult trecute/ Povestea magului... -, impresionat
fiind şi împrumutând contururi din înfăţişarea
Sfântului Macarie.

Ceea ce M. Moraru nu a remarcat însă - si

y

poate fi o adevărată provocare pentru critica literară
- este faptul că însuşi portretul Luceafărului, cea de-a

Mihai Moraru, op. cit, p. 80.

4 8

doua dintre ipostazele sale metamorfotice, mai
precis, împleteşte elemente de portret macariene:

Pe negre viţele-i de păr

Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevăr
Scăldat în foc de soare.

Ne amintim ce spune hagiografia: „Că veniia
adevăr fericitul Măcar ie".

Iar o altă variantă, reprodusă de Gaster şi pro-
babil cunoscută lui Eminescu (dacă nu cumva Gaster
o avea de la Eminescu), precizează:

„am nemerit la o peşteră foarte ciudată
[minunată], unde lăcuea Sfântul Macarie,
luceafărul cel mare. [...] iar un miros de mir
vene spre noi [...], văzum un păr albu, luându-l
vântul în sus [...] şi văzum chipul ca de înger
[luminos] al obrazului [al feţei]" 54 .

Faptul că „văzum un păr albu, luându-l vântul
în sus" corespunde plutirii din versul eminescian. Iar
„chipul ca de înger" a fost echivalat de poet cu o
metaforă (izvorâtă cam din aceleaşi surse): „scăldat
în foc de soare".

Este foarte interesant felul cum Eminescu a
unificat cele două variante, în privinţa acestui portret
consistând dintr-un complex de elemente concrete şi
spirituale, pentru a ajunge la versurile: „Venea plu-
tind în adevăr/ Scăldat în foc de soare".

Nu insistăm acum cu alte comentarii asupra
acestui subiect, pentru că ne propunem să revenim
în curând cu o analiză integrală a Luceafărului, din

Cf. Moses Gaster, op. cit., p. 226-227.

49

perspectiva raporturilor sale cu izvoarele literare
„vechi". Problema este mult prea complexă pentru a
putea fi epuizată în câteva paragrafe, în afara unui
comentariu lămuritor asupra întregului context
poematic.

Diortosirea textului 55

întru această zi facem pomenirea Preacu-
viosului Părintelui nostru Macarie Romanul [23
octombrie]

Trei Sfinţi Părinţi Bătrâni - Serghie, Righin şi
Teofil - de la Mănăstirea Sfântului Asclepie, din
Mesopotamia, adică din ţara situată între apele
Tigrului şi ale Eufratului, se sfătuiră, cu sfatuire
bună, să călătorească şi să vadă pământul.

Şi începându-şi ei calea, merseră şi vizitară
locurile de închinare [ale Ortodoxiei]. Şi în mergerea
lor, ei au ajuns la puţul de apă care i-a îndreptat pe
Magii din Persia ca să se închine Domnului Hristos.

Şi ei au ajuns şi la Vithleem, în Palestina, şi au
văzut locul unde îngerii au cântat: „Slavă întru cei de
sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni
bună-voire".

[începe relatarea celor trei Sfinţi Părinţi:]

Şi am mers în mare grabă la Muntele Eleonului,
de unde S-a înălţat Domnul Hristos. Si iarăşi am

y y y

mers în Ierusalim. Şi timp de 20 de zile noi am cutre-
ierat Locurile Sfinte şi Mănăstirile [Palestinei],
cerând rugăciune [Părinţilor de acolo] şi binecu-
vântarea lor. Şi pentru toate am slăvit pe Dumnezeu

55 Diortosirea textului a fost făcută de Pr. Dr. Dorin Octavian
Picioruş.

50

şi ne-am însemnat cu semnul Sfintei Cruci, ca unii
care n-om mai vedea această lume.

Şi ieşind [din Palestina], noi am mers 25 de zile.
Şi am trecut Tigrul în Persia, şi am ajuns în poiana
unde Sfântul [Mare Mucenic] Mercurie 1-a străpuns
pe Iulian Apostatul. Şi am intrat în această ţară.

Am mers în oraşul Ctisifon, la mormântul

y y

Sfinţilor trei Tineri: Anania, Azaria şi Misail, [aflat
nu] departe de Babilon. Şi închinându-ne Sfinţilor,
am slăvit pe Dumnezeu, Cel care ne-a învrednicit a
ne închina lor. După care am mâncat şi am băut,
până ne-am săturat, mulţumindu-I lui Dumnezeu. Şi
după ce am ieşit din Ctisifon, am mers timp de 24 de
zile până în părţile Indiei.

Şi aici am aflat o căscioară, înspre apusul
cetăţii. Dar ieşind oamenii Indiei, ne-au gonit din
acea casă. Căci ei nu stau în oraşe ci împrăştiaţi.

Si am intrat iarăşi într-o casă nelocuită si am

y y y

rămas acolo pentru două zile. însă a venit omul cu
femeia lui, [stăpânii casei], şi în cap, în loc de
cununi, ei purtau săgeţi ascuţite. Şi s-au speriat de
noi, gândind că noi suntem iscoade. Şi au mers la ai
lor şi veniră [peste noi] cu vreo 40 de oameni.

Şi ei intrând în casă ne-au aflat la rugăciune. Şi
au pus foc casei, iar noi am ieşit afară cu multă frică.
Căci nu înţelegeam limba lor ca să le răspundem. Şi
ei ne-au închis într-o casă strâmtă si acolo am stat
pentru 10 zile, fără să mâncăm.

însă noi am făcut rugăciuni ziua şi noaptea, am
cântat şi L-am slăvit pe Dumnezeu. De aceea, ei au
venit cu mulţi [de-ai lor] şi aflându-ne la rugăciune,
îngenuncheaţi, ne-au luat şi ne-au petrecut cu
prăjini până ne-au scos din ţara lor.

Şi am stat nemâncaţi timp de 70 de zile, după
cum numai Dumnezeu stie.

y

5i

însă, însemnându-ne în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh, noi ne-am apucat de
drum. Şi am mers multe zile spre Răsărit. Şi am
ajuns, după 40 de zile, într-un loc cu pomi frumoşi şi
roditori si foarte dulci de mâncat. Si multumindu-I

y y y

lui Dumnezeu şi Domnului nostru Iisus Hristos, am
mâncat de ne-am săturat din acele poame.

Şi de acolo am mers în ţara căpcăunilor. Care
nu ne-au făcut niciun rău ci numai ne urmăreau. Pe
alocuri am întâlnit soţiile şi copiii lor, care locuiau
sub pietre, ca fiarele în vizuini.

Şi iarăşi, mergând noi pe drumul spre Răsărit,
timp de 100 de zile şi mai bine, am ajuns în ţara
piticilor. Şi nu vedem nimic altceva decât pitici. Şi
piticii au fugit de noi, dacă ne-au văzut. Iar noi am
preaslăvit pe Dumnezeu că ne-a izbăvit de dânşii.

Şi dacă am ieşit din ţara maimuţelor, am ajuns
într-un munte înalt, unde nu strălucea nici soarele si
pe care nu erau nici copaci şi nici verdeaţă. Şi acolo
erau numai vietăţi veninoase şi [se auzeau peste tot]
glasurile şuieratului lor. Pentru că auzeam scrâşnirea
dinţilor lor, a aspidelor şi a balaurilor şi a echidnelor,
răspunzând unii altora, şi zimbri, şi vasilişti şi alte
fiare [sălbatice] neştiute [de noi], şi onochetauri, şi
inorogi, şi leoparzi. Şi L-am slăvit pe Dumnezeu că
ne-a izbăvit de gurile lor şi ne-a întărit pe cale.

Timp de 4 zile am auzit şuieratul zmeilor. Şi ne-
am astupat urechile pentru ca să putem răbda şu-
ierăturile lor.

Şi după ce am trecut muntele [acela], am ajuns
la o râpă mare şi adâncă, unde nu se vedea nicio
urmă de om, pentru că niciun om nu umblase pe
acolo. Şi am stat 7 zile şi am cugetat ce să facem. Şi
ne-am rugat lui Dumnezeu [în acele zile] ca să ne
scoată din râpa aceea.

52

Si, iată, că a venit o ciută în fata noastră si a
mugit de departe! Iar noi ne-am luat după urma ei şi
am ajuns la alte râpe şi primejdii. Şi coborând în ele,
cu greu am putut să ajungem la loc şes.

Si erau cirezi de cerbi si de ciute [în acea

y y L

regiune] şi am trecut prin acel loc şes fără vreo
problemă, printre cirezi de ciute şi de ţapi/ cerbi.

însă, neaflând drumul, L-am rugat pe Dumne-
zeu [pentru asta]. Şi am mers mai bine de 70 de zile
şi am ajuns la un loc şes, plin de pomet cu roadă. Şi
nu era lumină acolo ci numai negură întunecată. Şi
am şezut puţin şi am plâns şi ne-am tânguit, pentru
că ni se închiseseră calea si lumina.

y

Şi am plâns noi acolo timp de 7 zile. Şi, iată, o
porumbiţă, a zburat şi a stat la loc înalt şi a mers
înaintea noastră! Iar noi I-am mulţumit lui Dumne-

y

zeu şi am mers după ea.

Şi am ajuns la un monument, la un stâlp de
piatră cu cămară şi pe el scria, într-un ţărcălam:
„Acest stâlp a fost ridicat de Alexandru, împăratul
macedonenilor, când 1-a gonit pe Darius Persul. Cine
vrea să se îndrepteze de aici, să o ia la stânga şi să
urmărească dincotro vin apele. Şi cine va umbla, să
ia [seama] la sunetele apelor şi [aşa] va ieşi la lumină.
Căci la dreapta sunt munţi şi râpe şi iezere mari
pline de şerpi".

Şi dacă am citit stâlpul lui Alexandru, atunci am
dobândit [curaj] în sufletul nostru. Şi L-am lăudat pe
Dumnezeu, Cel care pretutindeni ne izbăveşte, şi am
luat- o la stânga.

Şi dacă am mers timp de 40 de zile, am ajuns la
o putoare grea şi iute. Şi am ajuns să leşinăm din
cauza acelei putori, fapt pentru care ne-am rugat ca
Dumnezeu să ne ia sufletele. Căci ne aflam în multă
suferinţă.

y

53

Şi a venit, [deodată], un freamăt mare, ca şi
cum ar fi fost nechezaturi de cai mulţi. Si dacă am

y y

ieşit de pe acea cale, am văzut înaintea noastră un
iezer mare. Şi mulţime [de oameni] era muncită
[acolo] încât nu se vedea apa din cauza lor. [Căci
peste tot se auzeau numai] bocete şi vaiete şi
plângeri cu ţipete multe. Pentru că mulţime de
oameni era în acel iezer.

Şi am auzit [atunci] un glas din ceruri zicând:
„Acesta e locul cel de osândăl Si aceştia sunt cei care
s-au lepădat de Hristos". Şi am trecut cu frică mare
de acel iezer de osândă.

Şi de acolo, în câteva zile, am ajuns unde erau
doi munţi înalţi. Si între dânşii am văzut un uriaş

y y y y y

foarte mare, legat cu 8 lanţuri de aramă peste trup,
cu 4 pe partea dreaptă şi cu 4 pe partea stângă. Şi foc
mult era sub el şi-1 ardea. Şi ţipetele lui se auzeau la
30 de mile.

Şi dacă ne-a văzut acel om mare, el a început să
bocească şi să se închine cu capul la pământ. Şi era
trupul lui pârjolit, încât nu se vedea niciun pic de păr
pe trupul lui. Iar noi, de frică, ne-am acoperit feţele,
până ce am trecut [de el]. însă am umblat timp de 5
zile şi tot îi auzeam [glasul] .

Şi am ajuns la o văgăună, cu apă învolburată,
adâncă şi mare. Şi, la marginea ei, era o femeie mare,
cu părul despletit. Şi un balaur sta împleticit,
încolăcit de la picioarele ei şi până la capul ei, peste
tot trupul. Şi când dorea să grăiască ceva, şarpele o
lovea peste gură, şi părul ei era până la pământ.

Şi alte glasuri nepovestite ieşeau din acea
groapă, [de unde se auzeau] gloate multe [de
oameni], zicând: „Fie-Ţi milă de noi, Fiule al lui
Dumnezeu!". Iar noi, de frică multă, am spus:
„Doamne, opreşte-ne aici, căci ochii noştri au văzut

54

taine străine şi preaminunate şi osânde mari, [încă
fiind noi] pe pământ!".

Si de acolo am văzut ieşind [nişte fiinţe cu

y y l y y

miile], care erau ca nişte vrăbii întunecate. Şi în grai
omenesc ele strigau: „Iartă-ne, Doamne, iartă-ne,
Dumnezeule, căci am greşit mai mult decât toată
lumea înaintea Ta".

Iar noi am făcut rugăciune către Dumnezeu şi
am zis: „Doamne, spune-ne ce sunt aceste taine
înfricoşătoare ale Tale, căci ne este frică văzându-
le!". Şi deschizându-se înaintea lor pământul, a ieşit
un glas [care ne-a spus]: „Nu vă este dat să ştiţi
acestea! Pentru ca să vă păziţi [şi de acum] înainte".

Şi după ce am trecut, cu [multă] frică, [de] locul
[acela], am ajuns într-o câmpie minunată şi slăvită.
Şi acolo erau 4 bărbaţi, care stăteau, având feţe
slăvite şi de-ne-povestit şi înaintea lor ardeau suliţe
ascuţite care străluceau.

y

Şi [am văzut acolo] un foc mare, fără seamăn, şi
smoală, şi iarbă şi pucioasă, zmei, ehidne şi chelei. Şi
acei 4 bărbaţi aveau pe capete cununi de aur cu
mărgăritare şi ţineau în mână toiege de aur. Şi dacă
i-am văzut, am căzut la pământ şi ne-am rugat [lor]:
„Miluiţi-ne, bărbaţi cereşti! Şi să nu se atingă de noi
suliţele acelea şi focul".

Şi bărbaţii aceia Sfinţi ne-au spus: „Sculaţi cu
pace şi să vă păziţi calea, fără frică, cea pe care
Dumnezeu v-a arătat-o! Căci ele n-au putere asupra
voastră. Căci pe acestea noi le păzim până în ziua
judecăţii, când va veni Dumnezeu, Stăpânul [tutu-

Si auzind noi acestea de la Sfinţii Bărbaţi

y y y

[, adică de la îngerii Domnului], am luat îndrăznire.
Şi am mers 40 de zile, umblând nemâncaţi şi bând
numai apă.

55

Şi, fără de veste, ne-a venit un glas de cântători
a gloate multe şi miros nepovestit de tămâie şi am
mirosit miros de mir scump. Iar noi, datorită glasului
acelor cântece şi de [mirosul] tămâiei, am adormit. Şi
în somn ni s-au îndulcit buzele. Ni s-au îndulcit ca
mierea.

Şi când ne-am deşteptat, am văzut o Biserică
mare de cristal iar, în mijlocul ei, [era ceva] în chipul
unui jertfelnic. Şi a ieşit izvor de lapte din jertfelnic,
căci ca laptele se vedea. Şi bărbaţi încântători şi
minunaţi stăteau împrejurul acelei ape cântând
cântări îngereşti.

Si dacă i-am văzut, noi ne-am înfricoşat si
stăteam uimiţi, uluiţi. Iar un Sfânt bărbat, [cu chip]
frumos, dintre cei care stăteau împrejurul acelui
izvor, ne luă în seamă şi ne zise: „Acesta este izvorul
cel fără de moarte păstrat Drepţilor!".

Iar noi ne-am închinat până la pământ şi L-am
slăvit pe Dumnezeu. Cât şi pe acel Sfânt bărbat şi pe
toţi Sfinţii aceia, [pe care i-am văzut, în vedenie, în
împărăţia lui Dumnezeu] .

Şi cu multă frică şi bucurie am ajuns la alt loc,
fără să fi gustat ceva, după cum numai Dumnezeu
stie. însă buzele noastre, de dulceaţa acelor aburi,
trei zile au simţit dulceaţă.

y y

Şi iarăşi am venit la un loc, unde era un pârâu
mare si am băut din el si ne-am săturat, slăvindu-L

y y 7

pe Dumnezeu. Şi era la amiază, [pe timp de] zăduf, şi
am stat lângă pârâu sfătuindu-ne ce să facem. Şi din
[acel] pârâu ieşea lumină ce strălumina. Şi priveam
în cele patru laturi ale lumii şi [vedeam] că nu suflă
[niciun] vânt din cele de la noi. Ci într-alt chip suflau
vânturile acelea.

Iar unghiul dinspre apus al cerului era verde ca
prăjii. Iar cel al răsăritului ca trestia. Iar cel de la

56

miazănoapte ca sângele curat. Iar cel de la miazăzi
era alb ca omătul.

Si stelele cerului erau mai străluminate si

y y

soarele mai fierbinte de 7 ori. Iar copacii erau peste
măsură de mari. Si mai desi si mai roditori. Si munţii

y y y y y

aceia erau mai înalţi ca cei de la noi si mai frumoşi.

y y y

Şi pământul acela era luminat ca focul şi cum e
laptele. Şi păsările cântau fiecare pe glasul ei. Şi noi
aveam mai mult de 100 de zile de nemâncare, după
cum numai Dumnezeu stie.

y

Şi, fără de veste, veniră la noi gloate [de
oameni]. [Mulţime] fără de număr de bărbaţi, femei
şi copii. Iar cei mai mari dintre ei erau de un cot. Şi
alţii şi mai mici. Şi ne-am speriat de ei, când i-am
văzut, [fiindu-ne frică] ca nu cumva să ne mănânce.

Şi ne gândeam ce să facem. Iar fratele Serghie
spuse: „Măi, fraţilor, să ne zbârlim părul, să ne facem
părul vâlvoi şi să alergăm asupra lor. Pentru ca ori să
ne mănânce, ori să fugă de noi". Şi am făcut aşa şi ei
au fugit, scrâşnind dinţii în fata noastră. Si făcând

O 7 y y y y

zgomot, ei şi-au luat copiii. (Aceştia se luptă cu
cocorii).

Şi trecând pârâul, noi am mers unde locuiau ei.
Şi am aflat acolo un fel de legumă ca laptele şi ca
mierea de dulce. Ea era de un cot şi creştea deasupra
pământului. Şi am mâncat şi ne-am săturat din ea şi
ne-am schimbat la faţă şi am căpătat putere. Şi L-am
slăvit pe Dumnezeu, Cel care ne hrăneşte şi ne
îndreptează pururea întru toate.

Şi iarăşi am purces pe cale, mai înainte. Şi am
mers 8 zile nestiind calea. Si ne-am ţinut, multe zile,
de acea cale neumblată, până am aflat peştera
Sfântului Macarie, mergând pe o cărăruie.

Şi peştera aceea era ca o Sfântă Biserică, [fiind]
îngrijită şi împodobită. Atunci, rugându-ne şi facân-

57

du-ne Sfânta Cruce, ne-am bucurat. Şi intrând
înăuntru, noi n-am aflat pe nimeni. Şi am zis unul
către altul: „Această căscioară este a unui om. Să
aşteptăm aici până în seară ca să vedem [cine vine]".

Şi stând puţin, a apărut un miros de mir foarte
minunat în peşteră şi ne-a intrat în nări. Şi [când] am
luat aminte spre răsărit, am văzut în peşteră un
bărbat copleşitor. Care nu era cu nimic îmbrăcat,
fară numai cu perii săi albi.

Fiindcă Fericitului Macarie îi crescuse părul
capului în aşa fel de mult că îi acoperea tot trupul. Şi
venind Sfântul în peşteră, spre noi, ne-a simţit de
departe. Şi căzând la pământ a început să ne jure şi
să ne zică: „Dacă sunteţi de la Dumnezeu, să îmi
spuneţi! Iar dacă sunteţi de la Satana, să vă duceţi de
la mine, căci sunt smerit şi păcătos!".

însă noi am strigat şi i-am spus: „Binecu-
vintează-ne, Sfântule al lui Dumnezeu, căci suntem
robii lui Dumnezeu şi ne-am lepădat de Satana şi de
noi [înşine]!".

Atunci el a venit către noi si întinzându-si

y y

mâinile către ceruri, s-a rugat lui Dumnezeu [pentru
noi] şi ne-a binecuvântat. Şi desfăcându-şi părul de
pe obraz, a vorbit cu noi. Şi era părul lui alb ca
omătul încât ni se punea pe ochi ceaţă datorită
albimii părului său.

Şi [astfel] i-am văzut faţa lui! Căci, din cauza
multei bătrâneţi, nu i se mai vedeau ochii, pentru că
sprâncele îi erau lăsate peste ochi. Iar unghiile de la
mâini şi de la picioare erau de câte un cot. Iar
mustaţa lui, acoperindu-i gura, se pogorâse şi se
amestecase cu barba, şi împreună îi ajungeau până la
picioare. Şi de aceea, atunci când grăia, ţi se părea că
grăieşte din străfunduri. Iar pielea [de pe trupul lui]
era ca ţeasta unei broaşte.

5»

Si el ne-a întrebat de unde suntem si „de ce-ati
venit la mine?". Iar noi i-am spus toate cele petrecute
cu noi şi că dorim să ajungem acolo unde odihneşte
Cerul.

Şi el ne-a spus: „Fiii mei, nu poate un muritor,
un om îmbrăcat cu trup, să intre mai înăuntru şi să
cerceteze minunile lui Dumnezeu şi puterea Lui.
Căci eu, păcătosul, mult m-am silit şi m-am străduit
să fac acest lucru.

Şi într-o noapte, [într-o vedenie dumnezeiască],
Dumnezeu mi-a spus, zicându-mi: „Nu te încumeta
să ispiteşti pe Ziditorul tău! Căci nu vei putea să treci
mai înainte de acest loc". Iar eu am zis: „De ce,
Doamne?". Şi mi-a spus: „20 de mile [distanţă] de
aici este peretele de fier, mai înăuntru este alt perete,
de aramă, şi înăuntrul aceluia este Raiul, spre răsărit,
acolo unde odihneşte Cerul şi din afară de Rai a pus
Dumnezeu Heruvimii si sabia cea de foc ce se

y

învârte, pentru ca să păzească Pomul vieţii. Şi sunt
acolo oarecare [îngeri, care] de la picioare până la
buric şi la piept [au conformaţia] ca de lei. Capul de
zmeu. Mâinile de cristal. Si săbii de foc tin în mână,
pentru ca să păzească zidurile. Pentru ca să nu
îndrăznească nimeni să treacă mai departe. De aceea
sunt acolo acele Puteri înfricoşătoare".

y

(Căci îngerii cei virtuoşi în afară de Cer stau.)
Iar dacă am auzit acestea de la înger, n-am mai
cutezat să intru mai înăuntru".

Iar noi, dacă am auzit acestea de la Sfântul
Macarie, ne-am înfricoşat cu frică mare. Si am mărit

7 y y

pe Sfântul Macarie, şi căzând la pământ L-am slăvit
pe Dumnezeu. Căci ne-a spus toate aceste minuni
ale lui Dumnezeu [cu el].

Şi era de acum seară. Şi el ne-a zis: „Fiii mei,
daţi-vă în lături puţin, căci am aici doi fii, care vin

59

din seară în seară, şi mă tem ca nu cumva văzându-
vă pe voi străini, să vă vatăme!". Iar noi gândeam că e
vorba despre oameni.

Şi cum ne-am dat în lături, [am văzut] doi lei
groaznici venind repede din pustie şi care au căzut la
picioarele lui. Şi ei, răgind, i s-au închinat.

însă noi, de frică, am căzut jos. Dar el,
punându-şi mâinile peste ei, le zise: „Fiii mei cei
buni, aceşti oameni au venit la noi iar voi nu trebuie

7 y

să le faceţi [vreo] strâmbătate, căci ei sunt robii lui
Dumnezeul". Si ne-a chemat Sfântul Macarie:

y

„Veniţi, fraţilor, la noi, nu vă temeţi! Şi vom face
[împreună] Vecernia".

Si am mers la Sfinţia sa si au venit leii de ne-au

y y y

întâmpinat. Şi ei ne lingeau pe la picioare şi pe cap.
Şi, ca nişte oameni cuvântători, ei îşi îngenuncheau
picioarele, şi ni se închinau. Iar noi preaslăveam pe
Dumnezeu, Cel care i-a îmblânzit fată de noi. Si am

7 y y

făcut Vecernia. Şi am stat toată noaptea [acolo]. Şi a
doua zi i-am zis Sfântului Macarie: „Spune-ne,
Cinstite Părinte, cum ai venit aici?".

Şi el ne-a spus: „Fraţilor, plecaţi auzul şi
ascultaţi cuvintele gurii mele, pentru ca să înţelegeţi
rânduiala mea si cum de am venit aici!

y

Eu, smeritul, am fost fiul lui Ioan, senator din
Roma. Şi [părinţii] mei m-au însurat fără voia mea.
Si, făcându-se nunta, când s-a făcut seară si au dorit

y 7 7 y

să mă închidă în casă pentru ca să mă împreunez cu
mireasa mea, jucând la nuntă, m-am făcut că am
ceva trabă afară si, ieşind, m-am ascuns la o femeie

y 7 y 7

săracă şi sărmană. Şi acolo am stat ascuns timp de 7
zile. Dumnezeu să o pomenească! Căci ea mi-a adus
veştile în aceste 7 zile [dinspre părinţii mei şi
mireasa mea]. Căci zilele nunţii mele s-au făcut

6o

[acasă la mine] cu bocete. Şi m-au căutat dar nu m-
au găsit.

Iar eu, după cele 7 zile, m-am sculat noaptea,
slăvind si mulţumind lui Dumnezeu si acelei femei

y y y

sărace. Si am ieşit la drumul cel mare.

y y

Iar Iubitorul de oameni si milostivul Dumne-

y

zeu, care vrea pe toţi să îi mântuiască, 1-a trimis pe
Rafail, îngerul Său, în chipul unui moşneag, pe care
l-am aflat şezând lângă drum. Şi i-am zis: „Unde
mergi, Părinte?". Şi el mi-a zis: „Unde ţi-e gândul
tău, acolo mă duc şi eu!". Iar eu i-am zis: „Dumneata,
Părinte, îndreptează-mă pe calea vieţii!". Şi am mers
cu el. Şi am trecut prin oraşe şi am călătorit tot
drumul, ca să nu spun mai mult, şi în trei ani am
ajuns aici.

însă înainte să ajungem, am stat şi am dormit.
Şi când m-am deşteptat, nu l-am mai găsit lângă
mine. Şi am început să plâng şi să mă vaiet. însă el
îndată mi s-a arătat şi mi-a zis: „Eu sunt Rafail
Arhanghelul, cel care te-am adus încoace în chip de
moşneag adâncit în zile. De aceea, să-ţi laşi toată
voia ta cea rea şi să nu te temi, ci să îl slăveşti pe
Dumnezeu că te-a adus aici. Iată, ai trecut de la
întuneric la lumină şi ai văzut [lucrurile cele]
minunate ale lui Dumnezeu şi osânda păcătoşilor!
Cât şi izvorul cel fără de moarte".

Şi zicând acestea, îngerul Domnului, Rafail, s-a
făcut nevăzut şi îndată am mers mai departe. Şi am
întâlnit o asină sălbatică păscând. Şi am jurat-o pe
ea, zicând: „Dacă ai pe Dumnezeu, Cel care te-a
zidit, arată-mi un locaş omenesc!". Şi ea, îndată, a
stat de m-am apropiat. Şi a mers înaintea mea şi m-
am dus [după ea timp] de două zile. Şi am întâlnit un
cerb mare. Iar asina sălbatică s-a întors. Si cerbul m-

y

a condus [timp de] 3 zile.

6i

Si iarăşi am întâlnit un balaur si cerbul s-a

y y y

întors. Iar eu, de frică, am început să-1 jur pe balaur
pentru ca să nu îmi facă rău.

însă balaurul s-a sculat [şi a stat] pe coada lui şi
şi-a deschis gura şi a grăit ca un om, zicând: „Bine ai
venit, robule al lui Dumnezeu Macarie, căci sunt 12
ani de când te aşeaptă muntele acesta! Şi, iată, ţi-am
gătit şi casă de locuit, [care] a fost poruncită de
Rafail, Arhanghelul. încă şi chipul tău mi-a zugrăvit
şi graiul şi iată că astăzi te văd. Căci sunt 8 zile de
cânt te aştept şi n-am mers nici să mănânc şi nici să
beau. Şi astă seară am văzut un om şezând pe un nor
luminat şi îmi spuse, zicând: „Scoală, Anail, de
întâmpină pe robul lui Dumnezeu Macarie! Şi umblă
ca să îţi vezi locul!". Şi el m-a dus până la uşa acestei
peşteri.

Si dacă am intrat înăuntru, am aflat o leoaică

y '

moartă şi pe puii ei, amândoi, scâncind, pentru că nu
aveau [lapte] să sugă. Şi i-am luat şi i-am hrănit cu
mugur, ca pe copiii mei adevăraţi. Iar pe maica lor
am îngropat- o afară, în pământ".

Iar noi, auzind acestea, L-am slăvit pe
Dumnezeu. Şi pe când noi vorbeam, iată că a venit
un corb şi a pus în mijlocul nostru o pâine şi
jumătate pe care le avea în gură. Le-a pus înaintea
noastră şi a plecat.

Iar Bătrânul ne-a spus: „Să cunoaşteţi că nu ne-
a părăsit Dumnezeu, căci ne-a trimis hrană! Şi vouă
şi mie, pentru ca să ne îndulcim. Căci, iată, de mulţi
ani m-a hrănit această pasăre, însă, în toate zilele,
am primit numai o jumătate de pâine. însă astăzi ne-
a adus pâine pentru noi toţi. De aceea, mai întâi să
mâncăm, apoi vom vorbi şi despre păcatele mele".

Şi după ce mâncarăm, am făcut mulţumire, şi el
a început să zică către noi: „Dacă am împlinit aici 12

62

ani, am ieşit la ceasul al 7-lea şi şedeam cu aceşti pui.
însă Satana a început să mă ispitească". (întotdea-
una, tot omul, să-şi facă Sfânta Cruce, [ca să scape de
ispitele lui]).

„Căutai şi văzui un văl de mătase scump,
femeiesc, căzut pe jos înaintea mea. Iar eu, neno-
rocitul, am fost uimit si nu mi-am făcut cruce si l-am

7 y y

luat de l-am băgat înăuntru [în peşteră]. Şi cugetam
ce putea fi, de unde s-a rătăcit acest lucru prin aceste
locuri.

A doua zi, când am ieşit, am aflat o cizmă
frumoasă, femeiască. Am luat-o şi pe aceea şi am
pus-o lângă văl şi iarăşi, ca şi mai înainte, am fost
uimit [de lucrul găsit] şi nu mi-am făcut Sfânta
Cruce.

A treia zi însă, la ziuă, dimineaţa, am ieşit ca să
mă închin lui Dumnezeu. Si iarăşi nu mi-am făcut

y y

Sfânta Cruce peste faţă, ca să fiu ferit de fărădelegea
şi de păcatul meu, şi iarăşi am văzut urzeala
vrăjmaşului. Adică o nevastă stătea deasupra unei
pietre, îmbrăcată cu haină de aur foarte scumpă,
nepreţuită. Iar frumuseţea ei era fără saţiu. Iar eu am
zis către ea: „De unde te-ai nimerit aici?". Iar ea
plângea cu jale, că m-a făcut să îi plâng şi eu de milă.

Iar ea mi-a răspuns cu sărmane bocete: „Eu,
nemernica de mine, sunt nevasta lui Macarie, fată de
senator roman, pe care părinţii m-au logodit cu de-a
sila cu el, fără voia mea, netrebuindu-mi a mă
mărita. Şi, scăpând eu de la joc şi de patul cel de
nuntă, am fugit luând drumul cel mare. Şi
necunoscând drumul, am trecut prin munţi şi pustii
si iată că am nimerit aici, nestiind unde mă duc".

Iar eu, ticălosul, fiind încă uimit [de ce vedeam
şi auzeam], am crezut ceea ce ea a spus. Iar ea, cu

63

meşteşug, măgulea bietul meu suflet, şi eu nu
pricepeam, fiind îngreunat de păcatele mele.

Si am luat-o de mână si am dus-o în peşteră. Si

y y ± y y

jelind-o că îi este foame, i-am dat să mănânce din
acest mugur, pentru ca să nu moară. Iar lacrimile ei
nu se mai opreau.

Şi aveam sufletul pierdut pentru dânsa. Şi
uitasem cu totul [de asceza mea], nefacându-mi
cruce. Şi când s-a făcut seară, m-am rugat visător şi
cu urât [în suflet] mi-am făcut slujba lui Hristos,
Vecernia. Si m-am culcat ca să mă odihnesc.

y

Iar eu, ca un nenorocit, dacă am adormit, ea
îndată a venit lângă mine. Şi m-a deschis la haina cea
veche şi mi-a băgat mâna [înăuntru] şi mi-a pipăit
tot trupul. Iar eu eram în somnul meu cu totul
îngreuiat.

Şi eu, nenorocitul, care nu mai poftisem nici
urmă de păcat trupesc, m-am uimit cu gândul
[atunci] şi m-am îndrăgostit de ea. Şi am luat-o ca să
mă culc cu ea. Şi când era să fac păcatul, îndată s-a
făcut nevăzută. Şi m-am aflat doar pe mine,
nenorocitul, zăcând cu faţa în jos, pe pământ,
[trezindu-mă] ca dintr-un somn greu.

Si dacă m-am trezit din înşelăciunea Satanei,
mi-am venit în fire. Şi mi-am gândit greşeala şi am
aflat că-i mare si foarte mare. Si ieşind eu din chilie,
am plâns cu amar.

Iar leii aceştia nu au mai venit 8 zile la mâna

y

mea şi nu mă mai ascultau, cunoscând [în mine]
păcatul meu.

Iar eu, nenorocitul, privind leii de departe, mă
rugam lui Dumnezeu ca să îmi ierte această greşeală.
Iar Iubitorul de oameni Dumnezeu n-a trecut [cu
vederea] rugăciunea mea, şi mi-a trimis din nou leii.
Şi socoteam să mă mut în altă parte, ca nu cumva să

6 4

mă înşel din nou şi [astfel] să fiu lepădat de la faţa
Domnului.

Si m-am sculat si am ieşit din peştera aceasta. Si

y y y r y y

dacă am mers cale de două zile, îngerul Domnului
mi-a stat înainte şi mi-a zis: „Unde te duci,
Macarie?". Şi eu am zis: „Mă duc ca să fug de la faţa
păcatelor mele". Şi îngerul mi-a zis: „O ispită nu
putuşi să suferi. întoarce-te la chilia ta!". Şi i-am zis:
„Cine eşti tu, Doamne?". Şi el a zis: „Eu sunt Rafail,
cel care ţi-am îndreptat calea încoace!". Şi dacă îmi
spuse asta, s-a făcut nevăzut de la mine.

Şi întorcându-mă la chilia aceasta, am îngenun-
cheat înaintea lui Dumnezeu 40 de zile şi 40 de
nopţi şi am stat nemâncat. Şi dacă m-am sculat [de
jos], am văzut în peştera aceasta lumini în cele 4
unghiuri ale casei. Şi pe un Bărbat îmbrăcat în
porfiră. Şi avea cunună de aur pe capul Lui, cu pietre
scumpe. Şi cânta cântec preaslăvit şi ceresc. Şi glasul
Lui era ca de popor mare cântând. Şi dacă s-a
terminat cântecul, [îndată] s-a făcut mireasmă foarte
bună. Şi îndată s-a făcut nevăzut Acela pe care îl
văzusem.

Şi îndată intră un nor de foc în peşteră şi a
cuprins acea lumină nepovestită din casă. Şi norul
înălţându-se, s-au făcut tunete, fulgere şi cutremure.
Şi copacii şi munţii şi pietrele şi păsările cerului
strigau cu glasuri mari si ziceau:

"*r.. ut " *\'.. 1 •> .
Anof Ance Mice fi

Adică:

Qffi'i Qm s Qmnt gra rî

[Cuvinte care], pe româneşte, înseamnă: „Sfânt,
Sfânt, Sfânt eşti, Doamne!".

65

Şi m-am speriat, fiii mei! Şi am fost mut timp de
70 de zile. Şi leii aceştia erau doborâţi la pământ.

Şi am cunoscut, fiii mei, că a fost Domnul Iisus
Hristos, cu nori şi cu foc, [Care] a intrat în peştera
aceasta. Si El a sfintit-o. Si de atunci, fiii mei, m-am
rugat să mor mai degrabă decât să fiu viu. Pentru că
am cunoscut că omul e o nimica. Şi m-am speriat,
mirându-mă şi nepricepându-mă cum de m-am
învrednicit să văd minuni ca acestea. Si de atunci au

y

trecut 70 de ani şi mai bine. Căci atunci avea 48 de
ani.

Iată, acestea sunt [faptele mele] , cele pe care le-
aţi auzit, fraţilor! Să mă iertaţi pentru Dumnezeu! Şi
de veţi putea şi veţi suferi, rămâneţi aici! Iar dacă nu,
Dumnezeu să vă îndrepteze într-acolo de unde aţi
venit!".

Iar noi, nişte păcătoşi, dacă am auzit unele ca
acestea, L-am slăvit pe Dumnezeu. Şi au venit
amândoi leii din pustie. Şi punându-şi Sfântul
mâinile peste ei, i-a binecuvântat, şi ei au căzut şi s-
au închinat Sfântului Macarie. Şi spuse către noi
Sfântul Macarie: „Puneţi şi voi mâinile peste capetele
lor!". Iar noi, cu frică multă, am făcut ascultare. Şi i-
am zis: „Dă-ne binecuvântare, Cinstite Părinte, ca să
ne ducem în lume şi să povestim despre tine şi
despre sfânta ta petrecere şi să le vestim în toate
Bisericile si Mănăstirile! Si la Ierusalim, la Preacu-

y y 7

viosul Episcop".

Şi el a făcut rugăciune mare către Dumnezeu
pentru noi. Şi ne-a spus: „Mântuiţi-vă cu pace, fiii
mei sufleteşti, rugându-vă pentru noi!".

Şi leii ne-au petrecut [timp de] 3 zile. Acolo ne-
au sărutat urmele picioarelor şi s-au întors la Sfântul.
Iar noi am călătorit spre lume câteva zile şi am ajuns
la pârâu. Şi adormind puţin, noi am fost apucaţi de

66

Dumnezeieştii îngeri şi am fost puşi în Ierusalim. Şi
când ne-am deşteptat şi ne-am văzut [aici], ne-am
minunat de calea [pe care am stăbătut-o] şi de cât de
înfricoşător am parcurs-o, ca prin vis, şi am prea-
slăvit pe milostivul Dumnezeu.

Şi, pe scurt, făcând rugăciune pe la toate
Sfintele Locuri [de la Ierusalim], ne-am întors în
Mănăstirea noastră şi am povestit monahilor toate
câte am văzut şi am trăit. Iar [pe cele referitoare la]
Sfântul Macarie pe toate le-am spus. Ca [fiecare]
auzind despre Sfinţia sa, să preaslăvească pe Tatăl,
pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Căruia I se cuvine slava şi
puterea în veci de veci. Amin!

© Teologie pentru azi | 2014
http:/ /www.teologiepentruazi.ro/

Cartea de faţă este o ediţie ordine gratuită. Ea
reprezintă proprietatea Dr. Gianina Măria- Cristina
Picioruş. Şi nu poate fi tipărită şi comercializată fară
acordul direct al editorului ei, Pr. Dr. Dorin Octavian
Picioruş.

y

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruş

© Teologie pentru azi
Toate drepturile rezervate